Decizia nr. 943/2011

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , excepție ridicată de Olga Ciupe și Gheorghe Ciupe în Dosarul nr. 3.792/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 4.370D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 și nr. 4.677D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Adina Silvia Streza și Rodica Anca Oprea în Dosarul nr. 3.997/117/2010 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Iuliea Roșu în Dosarul nr. 1.197/105/2010 al Tribunalului Prahova - Secția civilă, de Nenad Iovanovici în Dosarul nr. 2.195/115/2010 al Tribunalului Caraș-Severin și de Romulus Ionițescu, Vergil Ioanițescu și Angela Margareta Bulata în Dosarul nr. 48.146/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.370D/2010, nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 și nr. 4.677D/2010, având în vedere obiectul acestor cauze.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 și nr. 4.677D/2010 la Dosarul nr. 4.370D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 3.792/117/2010 și nr. 3.997/117/2010, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

pentru modificarea și completarea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin

Excepția a fost ridicată de Olga Ciupe, Gheorghe Ciupe, Adina Silvia Streza și Rodica Anca Oprea în cauze având ca obiect pretenții în temeiul

Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 1 pct. 1 lit. a)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

Excepția a fost ridicată de Iuliea Roșu într-o cauză având ca obiect pretenții în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 , precum și ale

Excepția a fost ridicată de Nenad Iovanovici într-o cauză având ca obiect pretenții în temeiul

Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

Excepția a fost ridicată de Romulus Ionițescu, Vergil Ioanițescu și Angela Margareta Bulata într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi în temeiul

Decretul-lege nr. 118/1990 ,

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că modificarea

Legii nr. 221/2009 , aplicabilă inclusiv proceselor în curs, încalcă principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile legale criticate contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor prin faptul că există persoane care au obținut deja hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, în temeiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor despăgubiri neplafonate, iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau care vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate, derizorii, în raport cu cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . De asemenea, prevederile legale criticate creează persoanelor care au suferit condamnări politice sau care au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic o situație discriminatorie față de cele care se constituie parte civilă în procesul penal și care solicită acordarea despăgubirilor pentru suferința lor. Pe de altă parte, limitarea cuantumului despăgubirilor generează o discriminare și față de stat, ca subiect pasiv al despăgubirii, care își creează o situație vădit favorabilă față de restul subiectelor de drept. În același timp, prevederile art. II din ordonanța criticată instituie un tratament diferențiat, având drept criteriu momentul în care persoanele interesate s-au adresat instanțelor judecătorești și stadiul soluționării cauzelor lor, deși cererile au fost depuse în termenul legal.

Contrar principiului liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevederile legale criticate împiedică realizarea unei reparații juste și echitabile. Prin actul normativ criticat, Guvernul plafonează, fără niciun criteriu, cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate și realizează o imixtiune nepermisă în atribuțiile puterii judecătorești, care sunt astfel golite de conținut. Faptul că instanței i se "răpește" dreptul de a determina după libera sa conștiință cuantumul despăgubirilor, în timp ce Ordonanța de urgență a Guvernului permite doar o reparare limitată, încalcă accesul liber la justiție. Or, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, nu derizorie sau fragmentată după grade de rudenie. Invocă în acest sens "Recomandarea nr. R (84) 15 a Comitetului de miniștri ai statelor membre".

Ordonanța criticată modifică neconstituțional procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor și, contrar art. 52 alin. (3) din Constituție, restrânge dreptul la repararea echitabilă a prejudiciului. Sunt invocate în acest sens prevederi cuprinse în diferite acte normative, precum:

Legea nr. 341/2004 ,

Legea nr. 290/2003 ,

Legea nr. 189/2000 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 ,

Legea nr. 309/2002 , Codul civil, Codul de procedură penală.

Plafonul infim de 10.000 de euro, limitarea drastică a despăgubirilor, lipsa unui criteriu de evaluare a suferințelor fizice și psihice transformă întregul demers de obținere a despăgubirilor într-o acțiune derizorie, contrară dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, libertății individuale, vieții intime, familiale și private, libertății conștiinței. În opinia autorilor, criteriul "perioadei de timp scurse de la condamnare" este neconstituțional, deoarece privește fapte de genocid care sunt imprescriptibile extinctiv.

În același timp,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

a fost adoptată fără a se arăta situația extraordinară ce impunea urgența recurgerii la această cale de reglementare, iar motivarea Guvernului nu justifică modificarea legii printr-o ordonanță de urgență.

Autorii susțin că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6), deoarece sunt afectate drepturi prevăzute de Constituție și de tratatele internaționale, precum art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de textele legale criticate impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și drepturile fundamentale ale persoanei.

Totodată, prin actul normativ criticat, Guvernul, fără a se încadra în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 53 din Constituție, realizează o restrângere a dreptului la libera stabilire a despăgubirilor și dă dovadă de rea-credință, contrar art. 57 din Constituție.

În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate și dispozițiile

Legii nr. 347/2006

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004 și cele ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , precum și aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite.

Tribunalul Cluj - Secția civilă consideră că excepția nu este întemeiată.

Tribunalul Prahova - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă opinează că prevederile art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt neconstituționale.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că se impune admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece textele legale criticate creează premisele unei discriminări între persoane care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, încalcă principiul neretroactivității legii și înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit încheierilor de sesizare din 6 octombrie 2010, pronunțate de Tribunalul Cluj - Secția civilă în dosarele nr. 3.792/117/2010 și nr. 3.997/117/2010, acesta îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Decretului-lege nr. 118/1990

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, și ale

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Cu toate acestea, din motivarea excepției, cuprinsă în notele scrise ale autorilor, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 și art. II din această ordonanță de urgență.

În ceea privește obiectul excepției de neconstituționalitate menționat în Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția civilă în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Curtea constată că, în realitate, acesta îl constituie prevederile

art. 1 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

Cât privește obiectul excepției de neconstituționalitate menționat în Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Curtea observă că acesta îl constituie prevederile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Însă din motivarea excepției cuprinsă în notele scrise ale autorului rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 și art. II din această ordonanță de urgență.

Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate menționat în Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Curtea observă că acesta îl reprezintă prevederile art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 .

În aceste condiții, instanța constituțională urmează să se pronunțe numai asupra prevederilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , prevederi care au următorul cuprins:

Articolul I

: "Legea nr. 221/2009

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».

2. La articolul 5, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

"(1^1) La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanța judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, și al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare.";

Articolul II

: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 29 privind libertatea conștiinței, art. 44 alin. (6) privind stabilirea despăgubirilor, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor Guvernului, art. 115 alin. (4) și (6) privind limitele și condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, art. 144 privind incompatibilitățile funcției de judecător al Curții Constituționale și art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale.

De asemenea, în opinia autorilor excepției sunt încălcate prevederile cuprinse în art. 3-10, 13-15, 17, 18, 41 și 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 3 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție, art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, art. 3-5, 10, 11, 17, 20, 21, 47 și 52-54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în art. 1-5, 7, 8, 10, 17, 19, 25 și 28-30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prin

Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt neconstituționale. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională.

Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ".

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului".

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

"înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)".

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»".

În aceste condiții, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , Curtea reține că aceasta vizează soluția legislativă potrivit căreia "perioada de timp scursă de la condamnare" este luată în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării politice sau supunerii la o măsură administrativă cu caracter politic.

Curtea observă că prevederile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

introduc la

art. 5 din Legea nr. 221/2009

alin. (1^1), care, instituind cu titlu exemplificativ criteriile aflate la dispoziția instanței judecătorești pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, face trimitere în mod expres la prevederile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 . În aceste condiții, Curtea constată că, prin declararea ca neconstituționale a prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , prin

deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010

și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, trimiterile la aceste prevederi rămân fără obiect.

Prin urmare, Curtea constată că și critica de neconstituționalitate formulată sub acest aspect a rămas fără obiect, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea