Decizia nr. 1225/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Primăria Comunei Abrămuț în Dosarul nr. 303/35/CA/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 792-794D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 . Excepția a fost ridicată de Primăria Comunei Viișoara, Primăria Comunei Tarcea și Primăria Comunei Buduslău din județul Bihor în dosarele nr. 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 și 321/35/CA/2009 ale Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 790D și 792-794D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 792-794D/2010 la Dosarul nr. 790D/2010, care este primul înregistrat la Curte.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 și 321/35/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Primăria Comunei Abrămuț, Primăria Comunei Viișoara, Primăria Comunei Tarcea și Primăria Comunei Buduslău din județul Bihor în cauze civile având ca obiect acțiuni de anulare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 223/2008 .

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se arată că efectul juridic și economic al dispozițiilor de lege criticate reprezintă blocarea investițiilor începute, intrarea în blocaj financiar, nașterea unor litigii cu operatorii economici care pun în executare proiectele de investiții, nemulțumiri în rândul populației și al opiniei publice locale, în timp ce autoritățile nu își pot respecta termenele de execuție a lucrărilor începute și nu vor putea efectua plățile conform contractelor. Se consideră că dispozițiile criticate aduc o gravă încălcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare, echivalând cu confiscarea banilor primăriilor, ce constituie o naționalizare mascată.

Se apreciază că la adoptarea ordonanței de urgență a Guvernului nu s-a justificat existența unei situații extraordinare care să îndrituiască Guvernul să emită acest act normativ.

Se mai arată că dispozițiile criticate au un caracter "eminamente politicianist", fiind îndreptate în special împotriva administrațiilor publice locale în care trăiesc populații de minoritate maghiară.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, se apreciază că textul criticat are efect retroactiv, întrucât se aplică raporturilor juridice încheiate și intrate în vigoare anterior datei de 31 decembrie 2008, fără ca hotărârile de Guvern care au generat aceste raporturi juridice să fie modificate sau abrogate.

Cu privire la neconcordanța dispozițiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 44 din Legea fundamentală, se arată că, prin alocarea în baza unor hotărâri de Guvern a unor sume de bani, administrația publică locală a devenit proprietară deplină a acestora, fără nicio obligație de returnare în anumite condiții. Însă, ca efect al adoptării

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 , acest drept de proprietate a dispărut.

Se mai consideră că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituție, întrucât textul criticat restrânge dreptul corelativ obligației Guvernului de a sprijini administrațiile publice locale, respectiv dreptul la alocații de la bugetul consolidat, în forma pe care o ia în Parlament legea bugetului anual.

Se arată că proiectele începute și aflate în derulare pentru care administrația publică locală a obținut finanțarea de la bugetul consolidat, care vizează proiecte de infrastructură, agricultură, protecție socială, învățământ și sănătate, nu vor mai beneficia de fonduri de finanțare.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1)-(4) și art. 115 alin. (1)-(6) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 258/2009 , având următorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1)-(4) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (1)-(4) și (6) referitor la delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în privința constituționalității dispozițiilor de lege criticate, aceasta s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 573 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în ceea ce privește critica raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-și obligația de protejare a intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, astfel cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție. De asemenea, s-a arătat că la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, precum și asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispozițiile de lege criticate vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, s-a apreciat că acestea au fost adoptate în deplină concordanță cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Astfel cum este definită autonomia publică locală prin legea specială, respectiv Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nr. 215/2001 în cuprinsul art. 3, aceasta constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale".

De asemenea, textul de lege criticat se află într-o deplină concordanță și cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituție, referitor la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare. În același timp, Curtea a constatat că textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente și de capital, iar nu pentru asigurarea finanțării de investiții, care să antreneze raporturi juridice contractuale cu obligații de plată asumate, fundamentate exclusiv pe această categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu există o obligație legală ca, la nivel local, finanțarea unor investiții să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, Guvernul poate aloca, în situații excepționale, sume din Fondul de rezervă, pentru unitățile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiții începute.

Referitor la pretinsa neconcordanță a textului de lege criticat cu dispozițiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44 din Constituție, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008, prin hotărâri ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de proprietate în sensul prevăzut de art. 44 și 135 din Constituție. Aceste resurse financiare se supun reglementării speciale privind sistemul financiar, cărora textul de lege criticat li se conformează, astfel încât nu se poate reține neconcordanța textului de lege criticat cu dispozițiile constituționale invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale.

Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 53 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția expuse în decizia de mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Primăria Comunei Abrămuț, Primăria Comunei Viișoara, Primăria Comunei Tarcea și Primăria Comunei Buduslău din județul Bihor în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 și nr. 321/35/CA/2009 ale Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.