Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 905/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, art. 31 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

prezumat în vigoare

Data actului
5 iulie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 661 din 16 septembrie 2011
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 13.349 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, art. 31 alin. (4) și

art. 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Licurici Impex" - S.R.L. din Onești și de Societatea Comercială "Axormi Serv" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 106/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.168D/2010.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției Societatea Comercială "Licurici Impex" - S.R.L., consilierul juridic Ovidiu Donțu, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile

Legii nr. 85/2006

încălcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, liberul acces la justiție, dreptul de proprietate al creditorilor, precum și libertatea economică a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 106/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, art. 31 alin. (4) și

art. 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția referitoare la dispozițiile art. 27 și

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

a fost ridicată de Societatea Comercială "Licurici Impex" - S.R.L. din Onești, iar excepția având ca obiect dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 85/2006

a fost ridicată de Societatea Comercială "Axormi Serv" - S.R.L. din Brașov, într-o cauză având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât îngrădesc cadrul de desfășurare a activităților economice și afectează libera inițiativă prin antrenarea implicită a răspunderii persoanei juridice pentru acțiunile reprezentanților săi.

Prevederile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

creează posibilitatea debitorilor de rea-credință ca, în intenția lor de tergiversare și împiedicare a realizării drepturilor legitime ale creditorilor, să uzeze de prevederile acestui articol, în sensul amânării pronunțării unei sentințe și desemnării preferențiale a unui administrator judiciar.

De asemenea, dispozițiile criticate afectează dreptul de proprietate al creditorilor, din cauza consecințelor în plan financiar produse de incertitudinea creată cu privire la existența unei persoane juridice, parte a unor raporturi comerciale, în condițiile în care cererile voluntare de insolvență ajung să devină o practică uzuală a debitorilor de rea-credință, care angajează o serie de obligații comerciale și apoi se sustrag de la executarea acestora prin această modalitate.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și contencios administrativ apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece normele legale criticate sunt dispoziții în spiritul Constituției care reglementează accesul oricărei persoane la activități economice care trebuie exercitate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 27, art. 31 alin. (4) și

art. 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 27: "(1) Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

(2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă.

(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

(4) Introducerea prematură, cu rea-credință, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite.

(5) Cererea debitorului se va judeca de urgență în termen de 5 zile în camera de consiliu.";

- Art. 31 alin. (4): "Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.";

- Art. 32: "(1) Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declarația făcută conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul își arată intenția de a intră în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) și h) la termenul prevăzut la art. 28 alin. (2) ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2), judecătorul va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.

(2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa deodată, printr-o sentință, toate opozițiile. Admițând opoziția, judecătorul-sindic nu va putea păstra deschisă procedura insolvenței. Judecătorul sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariției stării de insolvență."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) - Dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată și în art. 45 - Libertatea economică.

Ulterior sesizării Curții, prevederile art. 27 și art. 32 alin. (2) au fost modificate și completate prin

art. I pct. 19, 20 și 21 din Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. Modificările operate nu au schimbat soluțiile legislative criticate de autorii excepției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, raportate la aceleași prevederi din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea, referindu-se la condițiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege și că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvență. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice și vor fi respinse de judecătorul-sindic. De asemenea, Curtea a reținut că, în virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. În legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Prin aceeași decizie Curtea a mai arătat că debitorul poate face opoziție la cererea de deschidere a procedurii insolvenței și poate combate prin toate mijloacele legale de probă susținerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvență ori că nu sunt reale creanțele pretinse, astfel că atât debitorul, cât și creditorii se bucură de toate garanțiile procesuale care asigură desfășurarea unui proces echitabil.

În final, Curtea a constatat că procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

este o procedură specială, derogatorie de la cea reglementată de dreptul comun referitoare la litigiile în materie comercială, care se aplică, fără nicio discriminare, debitorilor aflați în stare de insolvență, fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul persoanei la o activitate economică.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele reținute în prealabil, Curtea constată că susținerile autorilor excepției, potrivit cărora textele de lege criticate creează posibilitatea debitorilor de rea-credință să tergiverseze și să împiedice realizarea drepturilor legitime ale creditorilor, nu pot constitui argumente pentru calificarea respectivelor dispoziții legale ca fiind neconstituționale. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. Însă exercitarea abuzivă a dreptului se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut. Or, aprecierea cu privire la poziția subiectivă a debitorului în momentul formulării cererii pentru a fi supus dispozițiilor

Legii nr. 85/2006

revine în exclusivitate instanței judecătorești competente, care va analiza conformitatea solicitării debitorului cu condițiile prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, art. 31 alin. (4) și

art. 32 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Licurici Impex" - S.R.L. din Onești și de Societatea Comercială "Axormi Serv" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 106/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.