Decizia nr. 1025/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marilena Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate dispozițiilor

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Ioan Brișc în Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.112/325/2009 Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Ioan Brișc într-o cauză penală în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât privează proprietarul acțiunilor la respectiva societate de exercitarea prerogativei de dispoziție asupra bunului propriu.

În condițiile în care proprietarul societății comerciale a înțeles să folosească bunurile proprii societății, pretenția pe care o poate avea cel ce se consideră prejudiciat este doar de natură civilă, și nu penală. Astfel, stipularea acestei fapte ca fiind penală reprezintă o exagerare, încălcându-se dreptul de dispoziție al proprietarului.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât textul legal apără tocmai dreptul de proprietate al societății comerciale care este o entitate distinctă, cu personalitate juridică proprie, având pe cale de consecință și un patrimoniu.

De asemenea, se au în vedere interesele celorlalți asociați care pot fi prejudiciați de administratorii societății prin folosirea cu rea-credință a unor bunuri sau a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lor propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care au interese direct sau indirect.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Din examinarea motivelor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din data de 17 noiembrie 2004, care au următorul conținut: "Se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care: [...] 2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, în raport cu aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 200 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008, și

Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că normele criticate nu conțin nicio dispoziție de natură să aducă atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economică sau dreptului de proprietate.

Astfel, Curtea a reținut că reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care dețin funcții administrative, decizionale în cadrul societății. În această manieră, operatorul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credință, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu, de către subiecții de drept prevăzuți în ipoteza normei a bunurilor aflate în patrimoniul propriu care nu se confundă cu patrimoniul acționarilor ce dețin funcțiile sus-menționate.

Așa fiind, susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăți comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părților sociale sau a acțiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată. În argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Conform acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societăților comerciale, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele din deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Ioan Brișc în Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.