Decizia nr. 59/1993

Ion Filipescu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea recursului declarat de Pop Ileana împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 7 iulie 1993, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate vizind dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași.

Președintele declara ședința deschisă.

La apelul nominal făcut de către magistratul-asistent se constată că părțile sunt lipsa.

Procedura este completa.

Magistratul-asistent face referatul cauzei și arata ca la dosar s-a depus intimpinarea Regiei Autonome de Administrare și Întreținere a Fondului Locativ Cluj-Napoca.

Curtea constata ca dosarul se afla în stare de judecată și da cuvintul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a recursului pe motiv de tardivitate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 40/1993, pronunțată de Curtea Constituțională la 7 iulie 1993, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973, invocată de pirita Pop Ileana în dosarul nr. 9578/1992 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj.

Decizia a fost comunicată piritei la 14 iulie 1993, conform dovezii de primire aflate la dosar.

Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 40/1993, pirita Pop Ileana a declarat recursul de fața, prin care reitereaza motivele pentru care apreciază ca prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973 reprezintă o încălcare a Constituției din 1991.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Decizia poate fi atacată de părți numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare."

Dreptul de a ataca cu recurs decizia se naște din momentul pronunțării ei și poate fi exercitat până la expirarea termenului de recurs. Comunicarea în acest sens interesînd numai sub raportul calculului termenului, pentru a ști dacă recursul a fost introdus în termen ori dacă, dimpotriva, decizia de fond a rămas definitivă prin expirarea acestuia.

Termenul de 10 zile se determina, potrivit art. 101 din Codul de procedură civilă, pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

În aplicarea dispozițiilor art. 104 din Codul de procedură civilă, dacă recursul a fost trimis recomandat prin posta, el este depus în termen dacă a fost predat la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului.

În cauza, Curtea constata ca recursul a fost trimis prin posta la 30 iulie 1993 și ca termenul de recurs de 10 zile se implinise la 25 iulie 1993, care însă, fiind zi nelucrătoare, se considera prorogat, potrivit art. 101 alin. 5 din Codul de procedură civilă, până pe data de 26 iulie 1993. Deci, de la această dată dreptul de recurs al piritei s-a stins ca urmare a expirării termenului de recurs.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de Pop Ileana, domiciliata în Cluj-Napoca, str. Castanilor nr. 4, județul Cluj, împotriva Deciziei nr. 40 din 7 iulie 1993 a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 octombrie 1993.