Decizia nr. 944/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Valeriu Gheorghe Precup în Dosarul nr. 2.434/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției. Acesta arată că, în opinia sa, textul de lege criticat nu asigură un acces real la justiție, întrucât cel care solicită anularea unui act administrativ unilateral individual care se bazează pe un act administrativ cu caracter normativ nu poate contesta legalitatea acestuia din urmă pe calea excepției de nelegalitate ridicată în cadrul procesului având ca obiect anularea actului administrativ individual, ci este obligat să introducă o acțiune directă împotriva unui asemenea act administrativ cu caracter normativ.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.434/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valeriu Gheorghe Precup într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea excepției de nelegalitate a unei hotărâri de Guvern.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul părților dintr-un proces de a invoca, în apărare, ilegalitatea actului administrativ normativ pe care se sprijină susținerile părții adverse. Autorul excepției arată că, în opinia sa, prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nesocotesc dreptul la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice, fiind în contradicție și cu

art. 241 din Tratatul de instituire a Comunității Europene , în legătură cu care precizează că "prevede că actele administrative normative sunt cele care fac obiectul excepției de nelegalitate".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin

Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1): "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor

art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție

care garantează dreptul de acces liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate și în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 342 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009. Cu acel prilej, a statuat că "faptul că excepția de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural, adică, în speță, a excepției de nelegalitate".

În cauza de față, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit, întrucât, în cadrul unui proces declanșat împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, nu are posibilitatea de a contesta, pe calea excepției de nelegalitate, actul administrativ cu caracter normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual. Curtea constată însă, în spiritul jurisprudenței menționate, că autorul are la îndemână calea unei acțiuni directe prin care poate să solicite oricând examinarea legalității actului administrativ cu caracter normativ, astfel că accesul liber la justiție nu este restricționat în ceea ce privește contestarea legalității unor astfel de acte administrative, fiind respectate toate garanțiile specifice unui proces echitabil.

Referitor la sancțiunea inexistenței actului administrativ cu caracter normativ ca urmare a nepublicării sale în Monitorul Oficial al României, Curtea constată că aceasta reprezintă un aspect a cărui clarificare revine instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, fiind, în esență, o chestiune de stabilire a reglementărilor legale aplicabile speței, care excedează competenței instanței de contencios constituțional.

În ceea ce privește invocarea art. 241 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Curtea observă că acesta prevede că, "fără a fi afectată de expirarea termenului prevăzut la articolul 230 paragraful al cincilea [adică în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respective], în cazul unui litigiu privind un regulament adoptat în comun de Parlamentul European și de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 230 paragraful al doilea pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament". Potrivit art. 230 paragraful întâi, Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei și ale BCE, altele decât recomandările și avizele, și a actelor Parlamentului European menite să producă efecte juridice față de terți, Tratatul stabilind că, în acest scop, Curtea are competența, conform paragrafului 2 al aceluiași articol, să se pronunțe cu privire la acțiunile formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetență, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.

Așadar, în rezumat, textul

art. 241 din Tratatul de instituire a Comunității Europene , pe care autorul excepției de neconstituționalitate îl menționează în motivarea criticii, se referă la posibilitatea invocării, fără termen, de către orice parte dintr-un proces, a inaplicabilității unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European și de Consiliu sau unui regulament al Consiliului, al Comisiei sau al Băncii Centrale Europene. Curtea de Justiție a Comunităților Europene a clarificat, în jurisprudența sa, înțelesul acestui text comunitar. Astfel, în cauzele conexate Milchwerke Heinz Wohrmann & Sohn KG și Alfons Lutticke GmbH împotriva Comisiei Comunității Economice Europene (cauzele 31 și 33 din 1962), instanța europeană a observat că "rezultă din formularea și din cadrul general al articolului că nu este avută în vedere declararea inaplicabilității unui regulament, pe cale incidentală și cu efect limitat, decât în cadrul unei acțiuni introduse chiar în fața Curții de Justiție pe baza unei alte dispoziții a tratatului" și că "articolul 184 [actualmente 241] are ca scop unic protejarea justițiabilului împotriva aplicării unui regulament nelegal, fără a pune în discuție, pentru aceste motive, regulamentul, care nu mai poate fi contestat din cauza expirării termenelor stabilite la articolul 173 [actualmente 230]".

În concluzie, excepția de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ nu poate fi ridicată în fața unei instanțe naționale, astfel că nu poate fi reținută critica formulată de autorul excepției prin prisma

art. 241 din Tratatul

de instituire a Comunității Europene.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Valeriu Gheorghe Precup în Dosarul nr. 2.434/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.