Decret · Consiliul de Stat

Decretul nr. 40/1953

privitor la procedura succesorală notarială

prezumat în vigoare republicat 1 act modificator

Data actului
21 ianuarie 1953
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960 (republicare)
Modificări
1 act modificator, prima la 14 octombrie 1960, ultima la 14 octombrie 1960
Citat de
4 acte
Citează
1 act
Ediții
inițial 22 ianuarie 1953 · republicat 7 decembrie 1960
Structură
30 de articole · 13.941 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Modificat prin 1

  • Decretul nr. 378/1960 14 octombrie 1960 (prevederi anume) pentru modificarea unor dispoziții, în legătură cu reorganizarea activității Notariatului …

Stă la baza 1

  • Legea nr. 242/1947 12 iulie 1947 (prevederi anume) pentru transformarea cărților funciare provizorii în cărți de publicitate funciară

*) Republicare facuta în temeiul art. X din Decretul 378 publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale nr. 22 din 20 octombrie 1960.

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 1

Procedura succesorală reglementată prin prezentul Decret este de competența Notariatului de Stat al raionului în raza căruia defunctul și-a avut ultimul domiciliu.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliu în țara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acesteia.

Articolul 2

Renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notariatului de Stat.

Renunțarea expresă la succesiune poate fi facuta și prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declarațiuni autentice, facuta în altă parte.

Articolul 3

Notariatele de stat deschid procedura succesorală și procedează la întocmirea inventarului și la luarea celorlalte măsuri de conservare a bunurilor rămase de pe urma defunctului, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului sau a comitetului executiv al sfatului popular. Tot astfel, în interesul statului, al moștenitorilor sau pentru apărarea altor interese legitime, ele pot proceda și din oficiu.

Comitetul executiv al sfatului popular al ultimului domiciliu al defunctului este obligat sa ceara deschiderea procedurii succesorale, atunci cînd are cunoștința ca moștenirea cuprinde bunuri imobile.

Capitolul 2 Măsuri de conservare

Articolul 4

Notarul de stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul Notariatului de Stat.

În cazul cînd în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum și în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuată, din oficiu sau la cererea Notariatului de Stat, și de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.

Secretariatul Notariatului de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformă, în cazurile arătate mai sus, dispozițiilor art. 5, 6 și 10.

Celelalte măsuri de conservare se iau numai de Notariatul de Stat.

Articolul 5

În cazurile prevăzute de art. 3 Notariatul de Stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat și ia informații despre numele și domiciliul moștenitorilor, despre bunurile succesorale și locul unde se găsesc, precum și despre existenta vreunui testament.

Articolul 6

Notariatul de Stat întocmește un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceeași localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețurile după părerea unui expert.

Inventarul se semnează de cel care îl întocmește, precum și de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacă refuza a semna, de o altă persoană care locuiește acolo, ori de un vecin.

În cazul în care au rămas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegație de organul competent, potrivi art. 4.

Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat verifica acest inventar, putându-l menține sau completa.

Dacă la locuinta defunctului se găsește un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.

Articolul 7

Dacă exista pericol de înstrăinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sînt date de notarul de stat în custodie, cu sau fără punere de sigilii, iar obiectele din metale prețioase, pietrele prețioase, valutele, sumele de bani, cecurile și altele asemenea sînt depuse, după caz, la C.E.C. sau la Banca de Stat a Republicii Populare Române.

Din sumele de bani se lasă, după caz, moștenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:

a) acoperirea cheltuielilor făcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat și cu inmormantarea lui;

b) întreținerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;

c) plata sumelor datorate în temeiul contractelor de muncă sau pentru plata asigurării sociale;

d) acoperirea cheltuielilor necesare pentru păstrarea și administrarea averii succesorale, survenite pînă la data facerii inventarului.

În cazul cînd ulterior, conservarea și administrarea bunurilor succesorale necesita îndeplinirea anumitor operațiuni și cheltuieli, acestea vor fi făcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviințarea prealabilă a notarului de stat, de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.

Articolul 8

Dacă printre moștenitori se găsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrânsă, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.

Articolul 9

În cazul cînd exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui și va incunostiinta pe legatari; dacă a fost instituit un executor testamentar, va incunostiinta și pe acesta.

Articolul 10

La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum și toate obiecțiile ridicate de cei interesați. Procesul-verbal se întocmește în dublu exemplar, dintre care unul este lăsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea împreună cu toate înscrisurile care interesează succesiunea se depune de îndată la biroul de Notariat de Stat.

În cazul art. 8, o copie de pe procesul-verbal, certificată de notarul de stat, se înaintează organului titular competent.

Articolul 11

Notarul de stat este obligat sa încunoștiințeze deindata pe moștenitorii și legatarii care nu au fost fața la inventariere, despre deces și măsurile care au fost luate.

Articolul 12

Oricine este vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza căruia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor măsuri sau modificarea lor.

Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesați.

Capitolul 3 Stabilirea drepturilor succesorale și eliberarea certificatului de moștenitor

Articolul 13

Notarul de stat, după ce a constatat ca de pe urma persoanei decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toți moștenitorii presupusi și pe legatari.

Articolul 14

La termenul fixat, notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor, compunerea mesei succesorale, precum și întinderea drepturilor acestora. Stabilirea numărului și calității moștenitorilor se poate face prin declarații de martori date în fața notarului de stat.

Articolul 15

Dacă toți moștenitorii se prezintă, își dovedesc calitatea și se învoiesc asupra împărțelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.

Articolul 16

Dacă moștenitorii contesta calitatea ori întinderea dreptului vreunuia dintre ei sau compunerea masei succesorale, notarul de stat constata printr-o încheiere neînțelegerile ivite, îndrumă părțile sa ceara soluționarea lor pe cale judecătorească și suspenda procedura succesorală începută.

În cazul în care, în termen de doua luni de la suspendarea procedurii succesorale, moștenitorii nu fac dovada ca s-au adresat instanței judecătorești, sînt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. II. După soluționarea de către instanța judecătorească a neintelegerilor dintre moștenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale și eliberarea certificatului de moștenitor.

Procedura succesorală poate fi de asemenea redeschisă, dacă moștenitorii, în urma înțelegerii intervenite între ei, renunța la acțiune și sînt de acord sa ceara eliberarea certificatului de moștenitor.

Articolul 17

Dacă la termenul fixat nu se prezintă toți moștenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declarațiile moștenitorilor prezenți și suspenda procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părțile interesate, pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Articolul 18

După 6 luni de la deschiderea succesiunii moștenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moștenitor, chiar dacă Notariatul de Stat nu a întocmit inventarul bunurilor.

Articolul 19

Dacă moștenitorii sînt cunoscuți, au acceptat moștenirea și este neîndoielnic că nu exista alți moștenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moștenitor și mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

De asemenea notarul de stat poate elibera de îndată certificatul moștenitorilor rezervatari.

Articolul 20

În cazul art. 16 alin. 1 și 2, precum și în cazul în care moștenitorii, care nu se înțeleg, s-au adresat direct instanței judecătorești în vederea împărțirii moștenirii, eliberarea certificatului de moștenitor se face la cerere de notarul de stat pe baza hotărîrii judecătorești rămasă definitivă, în care scop instanța va comunică hotărîrea notariatului de stat competent.

Articolul 21

În cazul cînd la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat după trecerea a 6 luni de la deschiderea moștenirii, nu se prezintă nici unul dintre moștenitori, deși aceștia au fost regulat citați, dar se constată că cel puțin unul dintre ei a acceptat moștenirea expres sau tacit, notarul de stat stabilește printr-o încheiere cine sînt moștenitorii acceptați, care este averea rămasă și suspenda procedura succesorală.

Pe baza încheierii, notarul de stat procedează la stabilirea taxei de îndeplinire a procedurii succesorale și la comunicarea debitului către organele financiare pentru încasarea taxei stabilite.

Moștenitorii pot cere oricînd Notariatului de Stat redeschiderea procedurii și eliberarea certificatului de moștenitor.

Articolul 22

Certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menționarea moștenitorilor și domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moștenitori, indicarea sumei percepute drept taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum și ștampila biroului de Notariat de Stat. În cazul cînd inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face mențiune de aceasta în certificat.

La cererea moștenitorilor, notarul de stat eliberează un certificat pentru aceste bunuri și un altul pentru restul bunurilor.

În cazul în care moștenitorii și-au împărțit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moștenitor va cuprinde pe lîngă mențiunile din alin. 1 și o mențiune despre actul de împărțire a bunurilor.

Articolul 23

În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat eliberează un certificat constatând aceasta calitate.

Articolul 24

În cazul în care notarul de stat constata că nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moștenitor, el poate, cu consimțămîntul tuturor moștenitorilor, să facă un supliment de certificat pentru aceste bunuri, făcându-se mențiune despre acesta în certificatul de moștenitor și în exemplarele eliberate moștenitorilor.

Dacă moștenitorii vor sa refacă imparteala, în acest caz vor cere instanței judecătorești anularea certificatului de moștenitor și refacerea împărțelii.

Articolul 25

După eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenții la moștenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor.

Pînă la anularea prin hotărîre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina în ce privește calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor.

În cazul anulării certificatului de moștenitor, Notariatul de Stat va elibera un nou certificat, potrivit hotărîrii definitive a instanței.

Articolul 26

Dacă după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul de stat nu constata existenta vreunui moștenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.

Dispozițiile art. 25 se aplică în mod corespunzător și în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.

Capitolul 4 Dispoziții finale și tranzitorii

Articolul 27

Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-624 inclusiv din Codul de procedură civilă, art. 695 din Codul civil, precum și orice alte dispozițiuni contrare, se abroga.

Articolul 28

Dezbaterile succesorale care se găsesc în fața instanțelor judecătorești pe baza

Legii nr. 478 din 1 octombrie 1938 , a

Legii nr. 543 din 11 iunie 1946

și a

Decretului nr. 109 din 23 iunie 1948 , vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de fața.

Articolul 29

Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine și instrucțiuni ale Ministerului Justiției.

Articolul 30

Prezentul Decret intră în vigoare pe data publicării.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.