Decretul nr. 40/1953

Articolul 1

Procedura succesorală reglementată prin prezentul Decret este de competența Notariatului de Stat al raionului în raza căruia intra defunctul unde și-a avut ultimul domiciliu.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul în țara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acestuia.

Articolul 2

Renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notariatului de Stat.

Renunțarea expresă la succesiune poate fi facuta și prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declarații autentice, facuta în altă parte.

Articolul 3

Orice persoană interesată, procurorul sau comitetul executiv al sfatului popular, poate cere Notariatului de Stat competent, potrivit art.1, inventarierea și luarea măsurilor de conservare a bunurilor rămase de pe urma defunctului.

În interesul statului, al moștenitorilor sau pentru apărarea altor interese legitime, Notariatul de Stat poate proceda și din oficiu la inventarierea și luarea măsurilor de conservare.

Notarul de Stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul biroului de Notariat de Stat.

În cazul cînd în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum și în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuată, la cererea notarului de stat sau din oficiu, și de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.

Secretara biroului de Notariat de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformă, în cazurile arătate mai sus, dispozițiilor art. 4, 5 și 9.

Celelalte măsuri de conservare se efectuează numai de notarul de stat.

Articolul 4

În cazurile prevăzute de art. 3 notarul de stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat și ia informații despre numele și domiciliul moștenitorilor, despre bunurile succesorale și locul unde se găsesc, precum și despre existenta vreunui testament.

Articolul 5

Notarul de stat întocmește un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceeași localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putindu-se cere pentru prețuire părerea unui expert.

Inventarul se semnează de cel care îl întocmește, precum și de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacă refuza a semna, de o altă persoană care locuiește acolo, ori de un vecin.

În cazul în care au rămas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegație de organul competent, potrivit art. 3.

Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat verifica acest inventar, putindu-l menține sau completa.

Dacă la locuinta defunctului se găsește un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.

Articolul 6

Dacă exista pericol de înstrăinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sînt date de notarul de stat în custodie, cu sau fără punere de sigilii, iar obiectele din metale prețioase, pietrele prețioase, valutele, sumele de bani, cecurile și alte asemenea sînt depuse, după caz, la C.E.C. sau la Banca Republicii Populare Române, Banca de Stat.

Din sumele de bani se lasă, după caz, moștenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:

a) acoperirea cheltuielilor făcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat și cu înmormîntarea lui;

b) întreținerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;

c) plata sumelor datorate în temeiul contractelor de muncă sau pentru plata asigurării sociale;

d) acoperirea cheltuielilor necesare pentru păstrarea și administrarea averii succesorale, survenite pînă la data facerii inventarului.

În cazul cînd ulterior, conservarea și administrarea bunurilor succesorale necesita împlinirea anumitor operațiuni și cheltuieli, acestea vor fi făcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviințarea prealabilă a notarului de stat, sau de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.

Articolul 7

Dacă printre moștenitori se găsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrînsa, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.

Articolul 8

În cazul cînd exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui și va incunostiinta pe legatari; dacă a fost instituit un executor testamentar, va incunostinta și pe acesta.

Articolul 9

La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum și toate obiectiunile ridicate de cei interesați. Procesul-verbal se întocmește în dublu exemplar, dintre care unul este lăsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea exemplar împreună cu toate înscrisurile care interesează succesiunea se depune de îndată la biroul de Notariat de Stat.

În cazul art. 7, o copie de pe procesul-verbal, certificată de notarul de stat se înaintează organului tutelar competent.

Articolul 10

Notarul de stat este obligat sa încunoștiințeze de îndată pe moștenitorii și legatarii care nu au fost fața la inventarire, despre deces și măsurile care au fost luate.

Articolul 11

Oricine este vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza căruia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor măsuri sau modificarea lor.

Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesați.

Articolul 12

Notarul de stat, după ce a constatat ca de pe urma unei persoane decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toți moștenitorii presupusi și pe legatari, pentru împărțirea bunurilor succesiunii.

Totodată notarul de stat înștiințează organul financiar competent despre existenta succesiunii, în vederea impunerii.

Articolul 13

La termenul fixat, notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor, precum și masa succesorală.

Stabilirea numărului și calității moștenitorilor se poate face prin declarații de martori date în fața notarului de stat.

Articolul 14

Dacă toți moștenitorii se prezintă, își dovedesc calitatea și se învoiesc asupra împărțelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.

Articolul 15

Dacă moștenitorii își contesta calitatea sau nu se înțeleg asupra împărțelii bunurilor, notarul de stat constata printr-o încheiere neînțelegerile ivite, îndrumă părțile sa ceara soluționarea lor pe cale judecătorească și suspenda procedura succesorală începută.

Articolul 16

Dacă la termenul fixat nu se prezintă toți moștenitorii, notarul de stat consemnează într-un proces-verbal declarațiile moștenitorilor prezenți și suspenda procedura; aceasta poate fi reluată la cererea oricărei părți interesate, pînă la expirarea termenului de 6 luni de la data deschideri succesiunii.

Articolul 17

După 6 luni de la deschiderea succesiunii moștenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moștenitor, chiar dacă notarul de stat nu a întocmit inventarul bunurilor.

Articolul 18

În cazul în care exista testament sau dacă moștenitorii sînt cunoscuți, dacă aceștia au acceptat moștenirea și este neîndoielnic că nu exista și alți moștenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moștenitor și mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

În cazul testamentului, notarul de stat va verifica legalitatea acestuia atît sub raportul formei cît și sub raportul cuprinsului sau.

Articolul 19

În cazul art. 15, eliberarea certificatul de moștenitor se va face pe baza hotărîrii judecătorești rămasă definitivă.

Articolul 20

În toate cazurile, certificatul de moștenitor se va elibera numai dacă se constată că organul financiar competent a fost înștiințat despre existenta succesiunii.

Articolul 21

Certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, mențiunea dacă moștenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moștenitorilor și domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moștenitori, indicarea sumei percepute ca taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum și ștampila biroului Notariatului de Stat. În cazul cînd inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face mențiunea de aceasta în certificat.

La cererea moștenitorilor, notarul de stat eliberează fiecăruia cîte un exemplar de pe certificatul de moștenitor.

La cererea moștenitorilor, dacă exista testament numai pentru o parte a bunurilor defunctului, se eliberează un certificat pentru aceste bunuri și un altul pentru restul bunurilor.

În cazul în care moștenitorii și-au împărțit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moștenitor va cuprinde pe lîngă mențiunile din alin. 1 și mențiune despre actul de împărțire a bunurilor.

Articolul 22

În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat eliberează un certificat constatind aceasta calitate.

Articolul 23

După eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretențiuni la succesiune, pot cere în justiție anularea certificatului eliberat și stabilirea drepturilor lor.

Pînă la anulare prin sentinta judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor.

Articolul 24

Dacă după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul de stat nu constata existenta vreunui moștenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.

Dispozițiunile art. 23 se aplică în mod corespunzător și în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.

Articolul 25

Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-642 inclusiv din codul de procedura civilă, art. 695 din codul civil, precum și orice alte dispozițiuni contrare, se abroga.

Articolul 26

Dezbaterile succesorale care se găsesc în fața instanțelor judecătorești pe baza

legii Nr. 478 din 1 octombrie 1938 , a

legii Nr. 543 din 11 iunie 1946

și a

Decretului Nr. 109 din 23 iunie 1948 , vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de fața.

Articolul 27

Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine și instrucțiuni ale Ministerului Justiției.

Articolul 28

Prezentul Decret intră în vigoare pe data publicării.