Decizia nr. 1288/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Vasilică Dublea în Dosarul nr. 429/233/2005 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 429/233/2005, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 și art. 209 din Codul penal, excepție ridicată de Vasilică Dublea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție și art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, deși începerea urmăririi penale pentru aceste fapte se poate realiza la sesizarea părții vătămate, aceasta nu are posibilitatea de a-și retrage plângerea formulată.

Judecătoria Galați opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 și art. 209 din Codul penal, cu denumirea marginală Furtul și Furtul calificat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, statuând că nu încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, dat fiind că, prin conținutul lor, infracțiunile stabilite prin prevederile legale menționate se deosebesc de infracțiunile la care se referă autorul excepției - infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate de situații juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată, deci și procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Instituirea acestei proceduri este determinată de rațiuni de politică penală și vizează cu precădere acele infracțiuni care prezintă un pericol social mai ridicat și pentru care se impune intervenția fermă a statului, indiferent de manifestarea explicită de voință a persoanei vătămate. O asemenea abordare nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori accesul liber la justiție, întrucât atât învinuitul/inculpatul, pe de o parte, cât și persoana vătămată, pe de altă parte, pot beneficia nestingherit de acestea.

În sfârșit, o eventuală modificare a textelor legale criticate în sensul dorit de autor nu poate constitui obiectul unui control de constituționalitate, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) și art. 115 din Constituție, doar autoritatea legiuitoare ordinară sau delegată o poate face, Curții, prin activitatea pe care o desfășoară în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 146 din Legea fundamentală, nefiindu-i recunoscută, sau, mai bine spus, fiindu-i interzis să se poziționeze în postura de legiuitor pozitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și art. 209 din Codul penal, excepție ridicată de Vasilică Dublea în Dosarul nr. 429/233/2005 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.