Decizia nr. 1171/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 și ale art. 145 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benyatov Vadim Don în Dosarul nr. 4.680/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.680/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 și ale art. 145 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Benyatov Vadim Don într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revocare a măsurii interdicției de a nu părăsi localitatea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie o discriminare raportată la cetățenia persoanei, în sensul că i se impune și cetățeanului străin care nu locuiește și nu domiciliază într-o localitate din România măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Stabilirea arbitrară a localității cu privire la care se dispune măsura în discuție, alta decât localitatea de domiciliu, este de natură a impune un "domiciliu forțat", ducând la încălcarea drepturilor privind libera circulație și dreptului cetățenilor străini de a se bucura de protecția persoanei. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, pentru ca o măsură preventivă să nu contravină Convenției, trebuie să se ofere garanții suficiente împotriva abuzului autorităților (Cauza Sissanis împotriva României, 2007). De asemenea, obligarea de a nu părăsi localitatea București, în speță, localitate în care nu există domiciliul sau reședința, este de natură să încalce și dreptul la ocrotirea sănătății prin faptul că inculpatului i-a fost întrerupt tratamentul medical.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece măsura luată nu este discriminatorie, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, în anumite condiții, pentru apărarea securității naționale și pentru desfășurarea instrucției penale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile criticate nu instituie discriminări de natură să aducă atingere art. 16 din Constituție și nici nu contravin dreptului oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, prevăzut de art. 25 din Constituție. Textele criticate reprezintă o restrângere a dreptului la libera circulație, dar care se înscrie în limitele prevăzute de art. 53 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate reprezintă o restrângere a libertății persoanei, permisă de art. 53 din Constituție tocmai în scopul bunei desfășurări a instrucției penale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 136, cu denumirea marginală "Scopul și categoriile măsurilor preventive", și ale art. 145, cu denumirea marginală "Conținutul măsurii" obligării de a nu părăsi localitatea, din Codul de procedură penală.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 18 referitoare la cetățenii străini și apatrizi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 25 privind libera circulație, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății. Totodată, invocă prevederile art. 1 privind obligația de a respecta drepturile omului, ale art. 2 privind libertatea de circulație, ale art. 5 privind dreptul la libertate, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. I-3 și art. I-4 alin. 1 privind libera circulație a persoanelor, ale art. II-67, art. II-80, art. II-93, art. II-95, art. II-105 privind egalitatea, dreptul la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului, precum și dreptul de a beneficia de îngrijiri medicale din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor art. 136 alin. 1 lit. b) și ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a pronunțat prin

Decizia nr. 878/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007, excepția de neconstituționalitate a acestora fiind ridicată de același autor și cu raportare la aceleași prevederi din Constituție și din acte internaționale ca și cele din cauza de față. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, având în vedere prevederile constituționale ale art. 18 alin. (1) care garantează cetățenilor străini și apatrizilor care locuiesc în România protecția generală a persoanelor și a averilor, nu se poate susține în mod temeinic existența unei discriminări în ceea ce privește aplicarea și executarea măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât aceasta se aplică în egală măsură tuturor celor împotriva cărora este instituită, fără discriminări pe considerente arbitrare. Cât privește invocarea dreptului la liberă circulație, Curtea a reținut, pe de o parte, că, potrivit art. 25 alin. (1) din Constituție, condițiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește dreptul de stabilire a domiciliului sau a reședinței în orice localitate din țară, acesta este un drept asigurat, potrivit alin. (2) din art. 25, fiecărui cetățean. De asemenea, restricționarea temporară a exercitării dreptului la liberă circulație, ca și consecință firească a instituirii măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea, este o măsură apreciată de legiuitor ca fiind pe deplin rațională și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind astfel în acord cu prevederile art. 53 din Constituție și ale art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Totodată, Curtea constată că, în cauza de față, autorul excepției de neconstituționalitate mai critică, pe de o parte, faptul că textele atacate nu definesc noțiunea de "localitate", iar, pe de altă parte, faptul că i s-a aplicat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deși este cetățean străin care nu locuiește și nici nu are domiciliul în România. Însă aceste critici nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, reprezentând chestiuni de interpretare și aplicare a legii, care nu intră în competența Curții Constituționale.

Referitor la prevederile art. 34 din Constituție privind dreptul la ocrotirea sănătății și la celelalte dispoziții invocate de autorul excepției din acte internaționale, Curtea observă că acestea nu au pertinență în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 și ale art. 145 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benyatov Vadim Don în Dosarul nr. 4.680/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.