Decizia nr. 665/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 și 4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlăduțu Nisipeanu în Dosarul nr. 12.351/299/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind partea Madra Omer, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției susține admiterea criticii de neconstituționalitate, invocând neregularități în procesul de aplicare a legii de către instanța judecătorească. În acest sens, depune note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.351/299/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin.1, 2, 3 și 4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlăduțu Nisipeanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că cenzurarea probelor fără o dezbatere a fondului corectă și nepărtinitoare i-a adus prejudicii și agravarea stării de sănătate. Mai mult, faptul că judecătorii pe care autorul excepției i-a recuzat nu s-au abținut, ci au continuat să instrumenteze dosarul favorizând partea adversă este de natură a-i leza în mod grav drepturile consacrate constituțional, precum și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că administrarea dovezilor reprezintă o etapă a procedurii în fața instanței de judecată, de natură a asigura pe deplin garantarea egalității tuturor justițiabililor în fața legii și a dreptului la un proces echitabil. De altfel, aspectele invocate de autorul excepției nu constituie o critică de neconstituționalitate, ci vizează modul în care instanța de fond a aplicat legea în cauza dedusă judecății.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că folosirea probelor în fața instanței se poate realiza în anumite condiții strict determinate. Pentru a putea pronunța o hotărâre legală și temeinică, judecătorul trebuie să cunoască cu exactitate raporturile juridice dintre părți, faptele care au dat naștere conflictului de interese dedus judecății, iar apoi să aplice norma de drept corespunzătoare. Textele de lege criticate asigură dreptul la apărare al părților și garantează soluționarea rapidă, promptă și eficientă a litigiului, deci creează premisele unui proces echitabil, fără a institui nici un fel de discriminări între părțile litigante.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 167 alin. 1, 2, 3 și 4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 167 alin. 1, 2, 3 și 4: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp.

Când dovada cu martori a fost încuviințată în condițiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședință, dacă amândouă părțile sunt de față.";

- Art. 169 alin. 1: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 11, 16, 20, 21, 30, 51, 52, 53 și 126.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, asupra constituționalității acestora prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, s-a pronunțat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a reținut că, "în ceea ce privește competența recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa, aceasta este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, în absența oricărui criteriu cu valențe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție".

De asemenea, "Curtea a constatat că dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept în materie".

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea consacră principiul administrării probelor în mod nemijlocit de către instanța care soluționează fondul cauzei. Sub acest aspect, Curtea apreciază că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, include dreptul părților de a prezenta mijloacele, argumentele și elementele de probă pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Constituția are drept scop garantarea unor drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă probele propuse de părți sunt prezentate în fața instanței pentru a putea fi percepute nemijlocit și a fi supuse unui examen judicios cu privire la legalitatea, veridicitatea, pertinența și concludența lor.

Așa fiind, Curtea constată că art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă respectă exigențele constituționale consacrate în prevederile invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 și 4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlăduțu Nisipeanu în Dosarul nr. 12.351/299/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.