Decizia nr. 1151/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Florentina-Rodica Pușcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție Curtea s-a mai pronunțat, în sensul respingerii excepției. Cu privire la prevederile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , apreciază că acestea instituie o obligație deontologică pentru persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice, fără a aduce atingere prevederilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu- ționalitate a prevederilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Excepția a fost ridicată într-o cauză penală în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 11 din Legea nr. 78/2000 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "interzice în mod imperativ și unilateral unei persoane să desfășoare o anumită activitate sau să ocupe un anumit loc de muncă". Totodată, dispozițiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
aduc atingere art. 131 și 132 din Constituție, "în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofițerii de poliție judiciară".
Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel,
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
nu aduce atingere art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece nu stabilește nicio interdicție în ceea ce privește alegerea profesiei, meseriei, ocupației sau locului de muncă.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că finalitatea acestora o constituie îndeplinirea de către persoanele în cauză a îndatoririlor ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, fără ca prin acestea să dobândească foloase necuvenite.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 217 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu modificările aduse prin
art. I pct. 119 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
Articolul 11
alin. (2) din Legea nr. 78/2000 : "(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."
Articolul 217
alin. 4 din Codul de procedură penală: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare."
Articolul 10
alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 : "Dispozițiile procurorilor din Direcția Națională Anticorupție sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Prevederile art. 11 alin. (1), la care face referire alin. (2) al aceluiași articol, au următorul conținut: "(1) Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."
Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă și libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupației și a locului de muncă, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public și art. 132 referitoare la statutul procurorilor.
Examinând excepția, Curtea reține următoarele:
I. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat a fost adoptat cu scopul de a sancționa primirea directă sau indirectă de foloase necuvenite de către cei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, au avut sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării.
Așa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea, prin prevederile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 , a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă și libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupației și a locului de muncă. Aceasta, deoarece, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale.
II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea observă că autorul excepției solicită declararea neconstituționalității acestora "în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofițerii de poliție judiciară".
Or, cenzurarea unei eventuale interpretări și aplicări a textelor de lege criticate, în sensul în care s-ar delega ofițerilor de poliție judiciară efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Florentina-Rodica Pușcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale
art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.