Decizia nr. 165/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.623/2005, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Boris George Prodanof în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstituțional, întrucât procurorul care inițial soluționează plângerea nu este independent, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "soluția sa este confirmată sau infirmată de șeful său ierarhic superior". Cât privește art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, se susține că este în contradicție cu prevederile constituționale invocate "prin faptul că nu se pot administra toate probele admise de lege". În opinia autorului excepției, judecătorul este "cenzurat" în soluția sa de procurorul care anterior s-a pronunțat în această cauză, câtă vreme verificarea de către instanță a rezoluției sau ordonanței atacate se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instrumentate de procuror, care nu reprezintă o instanță independentă și imparțială.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, împrejurarea că legiuitorul a limitat posibilitatea de a verifica rezoluția sau ordonanța atacată doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate nu constituie o încălcare a dispozițiilor cuprinse în art. 11, 20 și 21 din Legea fundamentală. Aceasta, întrucât instanța de judecată are posibilitatea, în măsura în care constată că organul de urmărire penală nu a administrat suficiente probe, să trimită cauza procurorului, indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului) alin. 1: "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.";

- Art. 278^1 (Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată) alin. 7: "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 132 privind statutul procurorilor.

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, privind plângerea împotriva actelor procurorului, Curtea constată că acestea constituie norme de procedură prin care legiuitorul, în temeiul competenței sale constituționale, stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, și dând expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, în conformitate cu art. 132 alin. (1) din Constituție, a creat posibilitatea ca eventualele măsuri eronate luate de procuror să fie îndreptate de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat. Contrar susținerilor autorului excepției, nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiție, și nici dreptului la un proces echitabil, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează plângerea la instanța de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluționează cauza penală, fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror". Așa fiind, nu poate fi primită critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de prevederile constituționale cuprinse în art. 21 și 132, respectiv față de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

II. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, de asemenea. Faptul că, în conformitate cu acest text legal, verificarea de către instanță a rezoluției sau ordonanței atacate se realizează numai pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate nu este de natură să aducă atingere liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil. Aceasta, întrucât limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalității, al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale.

Susținerea autorului excepției în sensul că judecătorul este "cenzurat" în soluția sa de procurorul care anterior s-a pronunțat în această cauză este contrazisă de reglementarea, prin dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de instanță unei astfel de plângeri, după cum urmează: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

În mod evident, indiferent de soluția pronunțată, instanța de judecată apreciază fără nici o îngrădire asupra legalității actului emis de procuror, atacat pe calea plângerii, aceasta fiind de altfel chiar rațiunea introducerii în Codul de procedură penală, prin

Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispozițiilor art. 278^1. În temeiul acestui text legal, instanțele judecătorești, singurele autorități prin a căror activitate se realizează justiția [art. 126 alin. (1) din Constituție], verifică soluțiile de netrimitere în judecată pronunțate de procuror, confirmându-le sau infirmându-le, după caz.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004. Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 4.623/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.