Decizia nr. 414/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Melania Gălățeanu în Dosarul nr. 6.893/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale, respectiv cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.893/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 12 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Melania Gălățeanu într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Rezoluției nr. 1.635/VIII-1/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în ceea ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, că acestea încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin aceea că nu permit o probațiune completă, cel care a făcut plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată având dreptul de a depune ca probe, potrivit textului de lege criticat, numai "înscrisuri noi".

Cu privire la dispozițiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, se susține că încalcă aceleași drepturi constituționale, întrucât reglementează un termen imperativ de 20 de zile pentru rezolvarea plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, în condițiile în care "durata unui proces nu poate fi previzibilă".

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare al petentei, nefiind cenzurată în nici un fel posibilitatea acesteia de a fi asistată de un apărător, ales sau numit din oficiu, respectiv posibilitatea de a formula cereri ori de a sesiza instanțele judecătorești.

Referitor la critica dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală se apreciază că este neîntemeiată, întrucât aceste prevederi legale sunt o aplicare directă a dreptului constituțional al părților de a fi soluționate cauzele într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Se arată în acest sens că, prin restrângerea doar la "înscrisuri noi" a mijloacelor de probă admise în cadrul soluționării unei plângeri împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, nu este încălcat dreptul la apărare și nici accesul liber la justiție al petentului, având în vedere soluțiile care, în conformitate cu dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, pot fi date de instanță unei asemenea plângeri. Astfel, în ipoteza în care instanța constată că urmărirea penală nu este completă, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, procurorul fiind obligat să se conformeze dispozițiilor date de instanță, dreptul la apărare al petentului fiind în acest fel garantat. În situația în care dosarul de urmărire penală este complet, iar soluția de netrimitere în judecată nu se justifică în raport cu conținutul acestuia, instanța va desființa rezoluția sau ordonanța atacată și va reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță aplicându-se în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că petentul are posibilitatea de a solicita administrarea oricărei probe pe care o consideră necesară.

Referitor la critica dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, se apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întrucât instituirea unui termen de soluționare a plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală dă expresie principiului celerității care stă la baza desfășurării procesului penal, precum și dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora părțile au dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (2) și (3) și nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care garantează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a se asigura soluționarea cauzelor penale într-un termen rezonabil.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție, republicată, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textele de lege supuse controlului de constituționalitate acordă părților toate garanțiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un apărător în tot cursul procesului penal.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 și 12 din Codul de procedură penală, având următorul conținut:

- Art. 278^1 alin. 7 și 12: "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. [...]

Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (2) și (3) și ale art. 24, având următorul conținut:

- Art. 21 alin. (2) și (3): "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil." ;

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, autoarea excepției invocă și încălcarea, prin textele de lege criticate, a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, instituită prin dispozițiile 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a plângerii în discuție, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă aceasta a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale.

Textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiție, plângerea reglementată de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezentând în sine o garanție a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată (cum este și regula potrivit căreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi) este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă liberul acces la justiție, Curtea Constituțională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege" ( Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".

Faptul că aceste drepturi nu sunt cu nimic îngrădite prin textul legal supus criticii de neconstituționalitate rezultă și din reglementarea, prin dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de instanță plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, instanța de judecată apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, instanța poate să dispună fie trimiterea cauzei procurorului "în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz" [art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reținerea cauzei spre judecare, "dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător" [art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situații, atât dreptul la apărare, cât și dreptul la un proces echitabil al petentului sunt pe deplin asigurate, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează aceste drepturi, inclusiv de posibilitatea de a solicita administrarea oricărui mijloc de probă prevăzut de lege. De asemenea, în situația în care instanța, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, "respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată", dreptul la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil al petentului sunt garantate prin posibilitatea dată de dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală de a ataca, cu recurs, hotărârea instanței de judecată.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, statuând că acestea sunt constituționale. Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul de 20 de zile în care instanța este obligată să rezolve plângerea, reglementat de acest text de lege, a fost instituit tocmai în considerarea dreptului părții la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, respectiv cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Câtă vreme plângerea reglementată de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală vizează doar verificarea legalității rezoluției sau ordonanței procurorului atacate, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al legalității actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului cauzei. Nu se aduce atingere, prin instituirea acestui termen de soluționare a plângerii, nici dreptului constituțional la apărare, întrucât partea are deplina libertate ca, pe tot parcursul soluționării plângerii, să fie asistată de un apărător și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 și 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Melania Gălățeanu în Dosarul nr. 6.893/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2004.