Decizia nr. 691/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă, și de Societatea Comercială "Valdor" S.R.L. din Slănic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.002D/2006, nr. 1.226D/2006 și nr. 1.230D/2006, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.226D/2006 și nr. 1.230D/2006 la Dosarul nr. 1.002D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.650/2005, Tribunalul București -Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare.

Prin Încheierea nr. 39 din 5 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.131/2006, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Iași.

Prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.556/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Valdor" S.R.L. din Slănic Prahova cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Neamț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate, care împiedică recuzarea tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții, încalcă flagrant dreptul constituțional la un proces echitabil, drept consacrat și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că "dreptul la recuzare este un drept al justițiabilului de care acesta trebuie să poată uza atunci când constată că se urmărește, în mod vădit, să se pronunțe o hotărâre părtinitoare".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii, instanța invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 97/2006 .

Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este îndreptățit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfășurarea proceselor și pentru a împiedica abuzul de drept.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură, prin care legiuitorul a înțeles să asigure condițiile exercitării de către părți, cu bună-credință, a drepturilor lor procesuale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume deciziile nr. 97/2006, nr. 183/2006, nr. 280/2006 și nr. 319/2006.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, și anume deciziile nr. 97/2006, nr. 241/2006 și nr. 183/2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

"Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător."

Autorii excepției susțin că reglementările criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil și dispozițiilor cuprinse în art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză și cu motivări asemănătoare.

Astfel, prin

Decizia nr. 183 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

De asemenea, prin

Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru aceleași argumente Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt în concordanță și cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanțe naționale și de a beneficia de un proces echitabil.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și de Societatea Comercială "Valdor" - S.R.L. din Slănic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2006.