Decizia nr. 183/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 4.816/2005 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 21 din Constituție, întrucât prin interzicerea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia se descurajează abuzul de drept și tergiversarea soluționării cauzelor într-un termen rezonabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.816/2005, Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" - S.R.L. din Bacău cu ocazia soluționării unei acțiuni ce are ca obiect constatarea nulității unui contract de asociere în participațiune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 24 alin. (1). Autorul excepției arată că nici o lege nu poate îngrădi dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, această limitare în exercitarea drepturilor de către părți creând premise pentru pronunțarea unor soluții nelegale, abuzive, de către judecătorii unei secții sau ai unei instanțe. Prin faptul că nu este permisă formularea, pentru aceleași motive de recuzare, a unei noi cereri împotriva aceluiași judecător, autorul excepției apreciază că se creează posibilitatea abuzului de drept, protejându-se una dintre părțile procesuale, și anume a judecătorului recuzat.

Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că prin dispozițiile criticate legiuitorul a urmărit îndeplinirea cu celeritate a actului de justiție prin soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor cu care a fost învestită instanța. Ca atare, nu se poate vorbi de o îngrădire a dreptului unei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin procedura recuzării legiuitorul având în vedere asigurarea cerințelor principiului imparțialității în constituirea completului de judecată și, totodată, prevenirea abuzului de drept, prin recuzarea judecătorilor. Partea căreia i s-a respins cererea de recuzare are însă posibilitatea, potrivit art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, să atace încheierea privind respingerea cererii odată cu hotărârea dată asupra fondului procesului. Ca atare, reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Nu se aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiție, dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și nici dreptului la apărare al părților.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, alineate introduse prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 28 alin. 2 și 3: "(2) Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

(3) Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător."

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) care consacră accesul liber la justiție și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală și nu colectivă și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

De altfel, Curtea constată că dispozițiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză și cu motivări asemănătoare.

În acest sens este

Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, prin care Curtea a statuat că, prin dispozițiile de lege criticate, "legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestui drept constituțional."

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru aceleași argumente învederate în decizia amintită, Curtea reține că nu poate fi primită nici critica privind neconstituționalitatea alin. 3 al art. 28 din Codul de procedură civilă, raportată la aceleași prevederi constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 4.816/2005 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.