Decizia nr. 197/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.102/45/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și de Roger Georgescu în Dosarul nr. 34/2/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la Dosarul nr. 2.132D/2006 de către Emil Balaure, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece se află în imposibilitate de a se prezenta.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, arătând că lipsa autorului excepției nu impietează asupra soluționării excepției de neconstituționalitate.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.132D/2006 și nr. 2.165D/2006 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.165D/2006 la Dosarul nr. 2.132D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.102/45/2006, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Iași.

Prin Încheierea din 28 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 34/2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Roger Georgescu cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Curții de Apel București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate, care împiedică recuzarea tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții, încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că "dreptul la recuzare este un drept al justițiabilului de care acesta trebuie să poată uza atunci când constată că se urmărește, în mod vădit, să se pronunțe o hotărâre părtinitoare".

Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin dispoziția de lege criticată legiuitorul a urmărit îndeplinirea cu celeritate a actului de justiție, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și înlăturarea abuzului de drept. Stabilirea condițiilor pentru exercitarea dreptului la recuzare nu constituie o limitare a accesului liber la justiție, legiuitorul fiind îndreptățit, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfășurarea proceselor și pentru a împiedica abuzul de drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că interdicțiile privind recuzarea tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia ori privind cereri noi împotriva aceluiași judecător pentru aceleași motive de recuzare nu aduc atingere principiului constituțional referitor la dreptul la un proces echitabil, vizând în realitate evitarea abuzului de drept procesual cu consecințe asupra celerității judecării cauzelor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "(à'61) Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 183 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

De asemenea, prin

Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

Pentru aceleași argumente, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt în concordanță și cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanțe naționale și de a beneficia de un proces echitabil.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.102/45/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și de Roger Georgescu în Dosarul nr. 34/2/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.