Decizia nr. 654/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.590/2006 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare autorul excepției a menționat faptul că solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.590/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de normele constituționale, precum și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate, prin aceea că nu permite proba cu martori, cel care a făcut plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată având dreptul de a depune ca probe, potrivit textului de lege criticat, numai "înscrisuri noi". Totodată, se arată că se încalcă egalitatea în drepturi, precum și normele constituționale privind înfăptuirea justiției, prin aceea că, "în unele situații identice de cercetare a procurorilor, unii făptuitori sunt cercetați penal, iar alți făptuitori primesc soluții de neîncepere a urmăririi penale, deși cei care au dreptul să judece persoanele sunt magistrații judecători".

Judecătoria Arad consideră că excepția de neconstitu-ționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu urmăresc îngrădirea libertăților constituționale ale părții.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin niciunui text din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 11, privind dreptul internațional și dreptul intern, în art. 20, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, și în art. 124 alin. (2), privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 11, 20 și 21 din Legea fundamentală, precum și prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și față de motivări similare. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 165 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, prin care Curtea Constituțională, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a statuat următoarele: "Limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalității, al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea.

Nu poate fi reținută, de asemenea, nici critica în sensul că se încalcă egalitatea în drepturi și normele constituționale privind înfăptuirea justiției prin aceea că procurorii pot dispune, ca urmare a cercetărilor efectuate, soluții de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, după caz, "deși cei care au dreptul să judece persoanele sunt magistrații judecători". Curtea constată în acest sens că atât în cazul începerii urmăririi penale și al trimiterii în judecată, prin rechizitoriu, cât și al soluției de neîncepere a urmăririi penale, atacată pe calea plângerii, instanța de judecată este cea care apreciază asupra legalității cercetării efectuate în cauză, respectiv asupra actelor emise de procuror. Aceasta este, de altfel, chiar rațiunea introducerii în Codul de procedură penală, prin

Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispozițiilor art. 278^1 . În temeiul acestui text legal, instanțele judecătorești, singurele autorități prin a căror activitate se realizează justiția [art. 126 alin. (1) din Constituție], verifică soluțiile de netrimitere în judecată pronunțate de procuror, confirmându-le sau infirmându-le, după caz.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.590/2006 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.