Decizia nr. 90/1995

Viorel Mihai Ciobanu - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 din Codul muncii, invocată de contestatorul Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dosarul fiind în stare de judecată, președintele completului acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public.

Procurorul pune concluzii de admitere a excepției, întrucît prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin prevederilor art. 21 și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 175 din Codul muncii, invocată de către Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea.

În motivarea excepției se arata ca dispozițiile articolului respectiv contravin prevederilor art. 21 și 125 din Constituție și încalcă, totodată, principiul separației puterilor în stat, situație în care sunt incidente prevederile art. 150 alin.(1) din Constituție.

În opinia exprimată, judecătoria apreciază că nu este competența să soluționeze o contestație împotriva unei sancțiuni disciplinare, cu excepția desfacerii contractului de muncă, iar art. 175 din Codul muncii nu este în contradictie cu prevederile constituționale, "instanța neputindu-se substitui conducerii operative a unei organizații de orice tip".

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca, pentru identitate de ratiune, temeiurile Deciziei Curții Constituționale nr. 59/1994, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii contravine prevederilor Constituției, sunt aplicabile și pentru "constatarea neconstitutionalitatii art. 175 în integralitatea acestuia". În acest sens, se arata ca art. 175 alin. (1) din Codul muncii releva intenția evidenta a legiuitorului de a sustrage contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare din competența instanțelor judecătorești, ceea ce "contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție". De asemenea, Guvernul considera ca aceleași concluzii se impun și în ce privește prevederile de la lit. c) și d) ale alin. (1) din art. 175, referitoare la contestațiile împotriva redistribuirii de personal, în legătură cu acordarea de trepte și gradatii de salarizare, diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum și cu privire la acordarea de premii și gratificatii, în toate aceste situații cetățeanul fiind "obstaculat în dreptul sau de a se adresa justiției", ca urmare a competentei unei autorități supraordonate, ceea ce nu poate oferi "garanția unui proces echitabil, impartial și independent de orice ingerințe". Neconstituționalitatea art. 175 din Codul muncii se considera ca rezultă și din evocarea în acest articol a unor "entități organizatorice specifice vechiului sistem centralizat - organul de conducere colectivă - și care sunt incompatibile cu caracterul de economie de piața al economiei românești". În legătură cu posibilitatea de a se considera competența organului administrativ ierarhic superior în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicționale, specifice sistemului administrației publice, se arata ca o asemenea interpretare este contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice, prevăzut în art. 16 din Constituție, constituind o discriminare între salariații din administrația publică și ceilalți salariați, în defavoarea salariaților din sectorul public, care ar fi obligați sa parcurga o faza prealabilă, administrativ-jurisdicțională, și, chiar în cadrul acestora, între salariații Guvernului și cei ai autorităților administrative autonome, ce nu au un "organ administrativ ierarhic superior", și salariații celorlalte autorități publice.

Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și având în vedere dispozițiile art. 175 din Codul muncii, raportate la Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Constata ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, ținând seama și de împrejurarea ca, în opinia sa, judecătoria considera prevederile art. 175 din Codul muncii constituționale și deci aplicabile în cauza dedusă judecații.

Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul muncii, sunt de competența organului ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare care, potrivit legii, nu au fost date în competența judecătoriei sau a altor organe [lit.a)] și contestațiile în legătură cu acordarea de trepte și gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum și cu privire la acordarea premiilor și a gratificatiilor [lit.d)].

În legătură cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) și c) din Codul muncii, este de menționat ca prin deciziile Curții Constituționale nr. 59/1994 și, respectiv, nr. 66/1995 s-a constatat ca aceste dispoziții sunt neconstituționale, astfel încât, în prezent, pot fi supuse controlului constituționalității legii numai prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) și d). Încheierea de sesizare referindu-se la întreg art. 175 din Codul muncii, rezultă ca are în vedere toate aceste prevederi. Din conținutul excepției reiese însă ca este contestată numai constituționalitatea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a). Contestatorul Munteanu Zeno-Virgil a fost sancționat disciplinar, cu avertisment, prin Decizia nr. 24/1994 a Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicina Preventivă Bihor-Oradea, pentru motivul ca ar fi dat unele informații nereale Ministerului Sănătății și ca ar fi avut o atitudine necorespunzătoare față de colegii de serviciu. De aceea, asa cum se precizează în excepția invocată: "În cauza de fața interesează dispoziția de la lit. a)". Având în vedere ca instanța nu poate largi conținutul excepției, cît timp aceasta nu a fost ridicată din oficiu, ci de către contestator, cu atât mai mult cu cît judecătorul a qua considera ca prevederea legală în discuție este constituțională, și ținând seama de dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora obiectul excepției îl poate forma numai o prevedere "dintr-o lege sau ordonanța, de care depinde judecarea cauzei", rezultă ca în cadrul excepției de fața jurisdicția Curții se poate exercita exclusiv cu privire la art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Pe fond, asa cum s-s statuat prin deciziile Curții Constituționale nr. 59/1994 și nr. 66/1995, excluderea de la competența instanțelor judecătorești a contestațiilor referitoare la desfacerea contractului de muncă a unor categorii de salariați sau împotriva redistribuirii de personal facuta cu prilejul reducerii personalului din administrație sau din producție este contrară prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exercițiul acestui drept. Aceeași contradictie exista, evident, și dacă contestația privește aplicarea unei sancțiuni disciplinare, iar competența de soluționare aparține exclusiv - asa cum prevede art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - unui organ de conducere administrativă. De asemenea, această competență exclusiva este contrară și dispozițiilor art. 125 din Constituție, conform cărora justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Totodată, prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) creează o discriminare între salariații angajați la organizații sau autorități publice ce se afla în subordinea unui organ ierarhic superior și cei care sunt angajați la organizații sau autorități publice ce nu se afla în subordinea unui asemenea organ, cum ar fi salariații Guvernului sau ai autorităților administrative autonome. O asemenea discriminare este însă contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Competența organului administrativ nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ-jurisdicționale, întrucît nu oferă garanția unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege. Prioritatea acestor reglementări internaționale privitoare la drepturile omului față de reglementările interne, adică, în speta, ale art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, este impusa de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție.

Întrucît Codul muncii, deși anterior Constituției, a fost modificat expres, după adoptarea acesteia, prin Legea nr. 104/1992, în caz de contradictie cu dispoziție constituțională nu se pune problema aplicării art. 150 alin. (1) al legii fundamentale, asa cum se susține prin excepția invocată, ci a neconstitutionalitatii prevederii respective. În acest sens s-a statuat și prin deciziile Curții Constituționale nr. 59/1994 și nr. 66/1995.

Asa fiind, urmează a se constată că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstituționale. În consecința, soluționarea contestațiilor privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare este de competența instanțelor judecătorești.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 16, art. 21, art. 125 și art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată de către Munteanu Zeno-Virgil în Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecătoriei Oradea și constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstituționale.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 4 octombrie 1995.