Decizia nr. 24/1994
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 - 229 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Interpretează 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
din 8 februarie
1995
Ion Filipescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 - 229 din Codul penal, ridicată de inculpata Nicola Nina Bebi în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3.102/1993 al Judecătoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 9 martie 1994, în prezenta procurorului și a părții vătămate - Grupul școlar de industrie alimentara Tulcea -, în lipsa inculpatei Nicola Nina Bebi, legal citata, și consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 14 martie 1994.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
având în vedere actele și lucrările dosarului retine următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 211/P/1993 al Procuraturii Locale Tulcea, Nicola Nina Bebi a fost trimisa în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 - 229 din Codul penal.
La termenul de judecată din 15 iunie 1993, inculpata a ridicat în fața Judecătoriei Tulcea, în Dosarul nr. 3102/1993, excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Codul penal, care reglementează infracțiunile contra avutului obștesc, cu motivarea ca diferentierea de regim sanctionator între proprietatea publică și privată prevăzută de Codul penal nu mai este compatibila cu prevederile Constituției, care apara în mod egal cele doua forme de proprietate. Judecătoria Tulcea, prin Încheierea din 15 iunie 1993, sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției ridicate, exprimind opinia ca aceasta este intemeiata.
În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit
Legii nr. 47/1992 , puncte de vedere celor două camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competența Curții Constituționale, considerind ca este o problemă de interpretare ce revine instanțelor judecătorești, iar pe fond susține ca atât noțiunea de obștesc, folosită de art. 145 din Codul penal, cît și categoria juridică de avut obștesc au o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietății publice. De altfel, considera ca Decizia Curții Constituționale nr. 38 din 7 iulie 1993, prin soluția formulată, pune capăt opiniilor în legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Codului penal privind avutul obștesc.
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului și ale părții vătămate, dispozițiile
art. 215 - 229 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 , retine:
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 3 și
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate.
Problema supusă controlului de constituționalitate privește dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului public, dar, în cauza, inculpata a fost trimisa în judecata pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 229 din Codul penal.
Potrivit
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei. Rezultă ca, în cauza, excepția de neconstituționalitate putea viza numai dispozițiile art. 229 din Codul penal pentru care inculpata Nicola Nina Bebi a fost trimisa în judecata și numai cu privire la aceasta Curtea Constituțională urmează a se pronunța.
Dispozițiile art. 229 din Codul penal referitoare la avutul obștesc, în contextul prevederilor constituționale despre proprietate, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, art. 229 din Codul penal urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri de formează obiectul exclusiv al proprietății publice, astfel cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Plenul Curții Constituționale a avut în vedere considerentele ce urmează.
Cît privește constituționalitatea prevederilor Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, s-a constatat ca noțiunea de avut obștesc nu se confunda cu noțiunea de proprietate, atât timp cît desemnează un interes general al societății și vizează proprietatea publică.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 109 din 9 noiembrie 1994.
Victor Dan Zlatescu - președinte
Articolul 135
alin. (2) din Constituție consacra doua forme de proprietate, și anume, publică și privată, iar proprietatea publică, potrivit alin. (3) din același articol, aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
Bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice și regimul juridic aplicabil acestora sunt stabilite la alin. (4) și (5) ale art. 135 din Constituție, ele putind fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, potrivit condițiilor stabilite de lege.
Referitor la proprietatea privată, art. 41 alin. (2) din Constituție stipulează ca aceasta este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular, care poate fi statul, persoane fizice sau juridice, ca de pilda societățile comerciale și regiile autonome.
Prin urmare, în patrimoniul unei regii autonome se pot afla două categorii de bunuri: a) bunuri proprietate publică, în privinta cărora regia are un drept de administrare, drept real, și b) bunuri proprietate privată, în privinta cărora regia are un drept de proprietate. Se subintelege ca prevederile art. 5 și
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , conform cărora bunurile care aparțin regiilor autonome și societăților comerciale nu constituie proprietate de stat, și ca proprietatea privată a regiei autonome sau a societății comerciale are ca obiect, față de dispozițiile Constituției, numai aceste din urma bunuri.
În consecința, față de dispozițiile art. 41 și art. 135 din Constituție, termenul avut obștesc urmează a se aplică numai bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
Potrivit art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, interpretarea data de plen cu votul majorității judecătorilor este obligatorie pentru completul de judecată, motiv pentru care urmează a admite în parte excepția de neconstituționalitate.
În speta, calificarea tipului de proprietate al părții vătămate - Grupul școlar de industrie alimentara Tulcea -, respectiv calificarea bunurilor ca aparținând domeniului public sau privat al statului, este o problemă de aplicare a legii și deci de competența instanței de judecată.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și
art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicola Nina Bebi în Dosarul nr. 3.102/1993 al Judecătoriei Tulcea și constata ca dispozițiile art. 229 din Codul penal sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acestea urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 14 martie 1994.
PREȘEDINTE, dr. Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.