Decizia nr. 323/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de petenta Wang Xin, în calitate de reprezentant legal al minorului Du Zhuo, în Dosarul nr. 1.199/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții faptul că partea Oficiul Național pentru Refugiați a depus, prin Serviciul de registratură al Curții Constituționale, note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens se arată că din ansamblul reglementărilor cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România reiese preocuparea statului de a asigura protecția intereselor superioare ale copilului, așa cum prevăd dispozițiile art. 49 din Constituție, precum și cele ale Convenției de la Geneva cu privire la drepturile copilului. Pe de altă parte, se menționează că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale în materie, prevederile art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, nu se aplică și străinilor, astfel că și această critică este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.199/2005, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de petenta Wang Xin într-o cauză civilă având ca obiect plângerea împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererii de recunoaștere a statutului de refugiat sau de acordare a măsurii de protecție umanitară condiționată pentru minorul Du Zhuo.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că "prin dispozițiile

art. 17 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 43/2004 , se prevede că cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neînsoțiți nu pot fi soluționate în procedura accelerată. Printr-o interpretare per a contrario a acestor prevederi legale, rezultă faptul că cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor însoțiți, cum este și cazul minorului Du Zhuo", al cărui reprezentant legal este autorul excepției, pot fi analizate în procedura accelerată. Autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine art. 16 din Constituție, întrucât minorii însoțiți sunt puși într-o situație "evident defavorabilă". De asemenea, se susține și contrarietatea

art. 17 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

față de prevederile art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor". Totodată se invocă și încălcarea art. 20 din Constituție, prevederi ce impun ca "dispozițiile constituționale să fie analizate în concordanță cu pactele și tratatele la care România este parte, prevăzându-se că în caz de neconcordanță între legile interne și pactele și tratatele internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului au prioritate reglementările internaționale". Or, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 3, art. 4-7, art. 8 și ale art. 10 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de O.N.U. în 1989, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , deoarece minorul Du Zhuo face parte din așa numita categorie a "copiilor negri" (copii neînregistrați) în China, iar drepturile sale ar fi încălcate în situația returnării sale în țara de origine.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , astfel cum a fost modificată, nu contravin prevederilor art. 16 și 49 din Constituție. Astfel, se arată că "legea în cauză stabilește pentru ambele categorii de minori procedurile aplicabile în materia refugiaților, fără ca procedura accelerată să fie una discriminatorie". Procedura specială prevăzută de textul de lege criticat este specifică anumitor situații, care derogă de la procedura comună, iar aplicarea unor proceduri speciale nu determină încălcarea drepturilor procesuale ale petenților și nici nu echivalează cu faptul că minorii însoțiți nu s-ar bucura de protecție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

față de prevederile art. 16 din Constituție, se arată că acestea nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la străini, întrucât, așa cum s-a statuat în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, acest text constituțional are în vedere persoane care au calitatea de cetățean român. Pe de altă parte, se menționează jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în deplin acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării nu înseamnă uniformitate în ceea ce privește tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept, ci, dimpotrivă, impune o diferență de tratament juridic pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod obiectiv și rațional. Astfel "reglementarea diferită cu privire la minori are în vedere tocmai protejarea intereselor copilului".

Nu se poate susține nici încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție, "întrucât, în acord cu acestea,

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , republicată, stabilește măsuri speciale cu privire la minori", iar "excluderea minorilor neînsoțiți de la soluționarea cererilor în procedură accelerată este tocmai o astfel de măsură, luată pentru protejarea interesului superior al copilului".

Cât privește susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 3-7 și art. 10 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , și ale art. 20 din Constituție, se arată că și acestea sunt neîntemeiate și se precizează că, "în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Constituție, «tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern», având astfel aplicabilitate internă".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată, sunt constituționale.

Astfel, se arată că dispozițiile de lege criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece art. 16 din Constituție "nu este aplicabil în cauza supusă controlului de neconstituționalitate", întrucât are în vedere "doar cetățenii români, nu și apatrizii ori străinii, care intră sub incidența art. 18 din Legea fundamentală". În acest sens este invocată și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 295/2001, nr. 240/2001, nr. 288/2003 și nr. 231/2004.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

față de prevederile art. 49 din Constituție, se apreciază că "dispozițiile legale indicate nu contravin sub nici un aspect dreptului copiilor și al tinerilor la protecție socială".

Mai mult, se precizează că art. 8 din ordonanța atacată "reglementează situația străinului minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, în sensul că interesele acestuia sunt susținute de reprezentantul său legal, iar în lipsa acestuia Oficiul Național pentru Refugiați asigură minorului protecția necesară până la numirea unui reprezentant legal în conformitate cu prevederile legii române".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobată prin

Legea nr. 323/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 43/2004 . Din analiza criticii de neconstituționalitate formulate de autorul excepției rezultă însă că aceasta vizează doar dispozițiile alin. (3) al art. 17 din ordonanța menționată. Pe de altă parte, anterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, astfel că, urmare a renumerotării textelor, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. 18 alin. (3) din ordonanță. Aceste prevederi au următoarea redactare: "(3) Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neînsoțiți nu pot fi soluționate în procedură accelerată."

În motivarea excepției ridicate autorul acesteia invocă încălcarea art. 16 alin. (1), art. 20 și a art. 49 alin. (1) din Constituție, care prevăd următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 49 alin. (1): "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor."

De asemenea, autorul excepției invocă și dispozițiile art. 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 10 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001. Aceste prevederi au următorul conținut:

- Art. 3: "1. În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.

2. Statele părți se obligă să asigure copilului protecția și îngrijirea necesare în vederea asigurării bunăstării sale, ținând seama de drepturile și obligațiile părinților săi, ale reprezentanților săi legali sau ale altor persoane cărora acesta le-a fost încredințat în mod legal, și în acest scop vor lua toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare.

3. Statele părți vor veghea ca instituțiile, serviciile și așezămintele care răspund de protecția și îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de autoritățile competente, în special cele referitoare la securitate și sănătate, la numărul și calificarea personalului din aceste instituții, precum și la asigurarea unei supravegheri competente.";

- Art. 4: "Statele părți se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative și de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenție. În cazul drepturilor economice, sociale și culturale statele părți se obligă să adopte aceste măsuri, fără a precupeți resursele de care dispun și, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaționale.";

- Art. 5: "Statele părți vor respecta responsabilitățile, drepturile și îndatoririle ce revin părinților naturali ai copilului sau, după caz și conform tradiției locale, membrilor familiei lărgite sau comunității, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea și orientarea necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute în prezenta convenție.";

- Art. 6: "1. Statele părți recunosc dreptul la viață al fiecărui copil.

2. Statele părți vor face tot ce le stă în putință pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea copilului.";

- Art. 7: "1. Copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia.

2. Statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.";

- Art. 8: "1. Statele părți se obligă să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nici o imixtiune ilegală.

2. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identității sale, statele părți vor asigura asistența și protecția corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil.";

- Art. 10: "1. În conformitate cu obligația ce revine statelor părți potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusă de un copil sau de părinții acestuia, în vederea intrării într-un stat parte sau a părăsirii acestuia în scopul reîntregirii familiei, va fi examinată de statele părți cu bunăvoință, umanism și cu operativitate. Statele părți vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri să nu antreneze consecințe nefaste asupra solicitanților și membrilor familiei acestora.

2. Copilul ai cărui părinți își au reședința în state diferite va avea dreptul de a întreține, în afara unor situații excepționale, relații personale și contacte directe, în mod regulat, cu ambii săi părinți. În acest scop și în conformitate cu obligația care revine statelor părți în temeiul art. 9 paragraful 1, statele părți vor respecta dreptul copilului și al părinților săi de a părăsi orice țară, inclusiv propria lor țară, și de a reveni în propria lor țară. Dreptul de a părăsi orice țară nu poate fi îngrădit decât de restricțiile prevăzute în mod expres de lege și care sunt necesare pentru protejarea siguranței naționale, a ordinii publice, a sănătății publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor și libertăților altora și care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenție."

Examinând textul de lege criticat, raportat la dispozițiile din Constituție invocate ca fiind încălcate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: