Decizia nr. 235/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Dezso Ana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 11 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Dezso Ana.

Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea a reținut ca, urmare modificării dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Dezso Ana, pentru următoarele motive: decizia este practic nemotivată, limitându-se la referiri privind o decizie anterioară, fără a tine seama "de particularitățile spetei" și reținându-se eronat ca excepția invocată a rămas fără obiect prin apariția Legii nr. 17/1997; în speta nu se discuta admisibilitatea recursului în anulare, "... ci constituționalitatea unei dispoziții procedurale, potrivit căreia niciodată un cetățean al României nu va fi sigur de o hotărâre judecătorească"; conexarea eronată a cauzei cu dosare în care se invocau alte motive de neconstituționalitate.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunțare.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul declarat de Dezso Ana este neîntemeiat și urmează a fi respins.

În primul motiv de recurs se susține ca Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997 este practic nemotivată, limitându-se la referiri privind o decizie anterioară. Adoptarea acestei soluții se bazează pe art. 145 alin. (2) din Constituție și pe art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

În mod corect, instanța de fond a reținut ca excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă a rămas fără obiect, deoarece critica formulată de recurenta, referitoare la acest text, în redactarea inițială - dreptul procurorului general de a declara oricând recurs în anulare - nu mai subzistă în condițiile apariției Legii nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prin care s-a limitat la 6 luni termenul în care poate fi declarat recursul în anulare.

Pentru considerentele expuse nu poate fi admis nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care este criticata constituționalitatea unei "dispoziții procedurale, potrivit căreia niciodată un cetățean al României nu va fi sigur de o hotărâre judecătorească". Asa cum s-a arătat, ca urmare a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi introdus într-un termen limita de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997 este criticata și pentru ca a dispus conexarea cu alte dosare în care erau invocate alte motive de neconstituționalitate. Și aceasta critica urmează a fi înlăturată, deoarece art. 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii unor cauze atât la cererea părților, cat și din oficiu, de către instanța, atunci când exista o strânsă legătură de obiect și cauza, care să justifice judecarea împreună a unor pricini. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din Codul de procedură civilă privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsă legătură, iar conexarea lor este justificată.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Dezso Ana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997.

----------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu