Decizia nr. 31/1997

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin încheierile din 10 decembrie 1996 (dosarele nr. 197/1996, nr. 3.662/1995, nr. 2.659/1995, nr. 3.466/1996, nr. 612/1996, nr. 696/1996, nr. 697/1996, nr. 1.752/1996, nr. 1.764/1996, nr. 3.042/1996, nr. 841/1996 și nr. 3.047/1996), din 11 decembrie 1996 (dosarele nr. 1.609/1996, nr. 1.610/1996, nr. 615/1996, nr. 730/1996, nr. 764/1996, nr. 3.102/1996 și nr. 70/1996) și din 19 decembrie 1996 (Dosarul nr. 1.612/1996), ale acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 310, art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocate de Hertu Elvira, Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta, Paunescu Silvia Ecaterina, Stanciulescu Ion, Rădulescu Valencia, Casleanu Liviu, Casleanu Cristina, Burhala Constantin, Burhala Elisabeta, Marinescu Firica Elena, Barbulescu Ileana Floarea, Bortes Mircea, Rescanu Razvan Teodor, Zugravescu Ioana Cecilia Dimache, Ionescu Emil Ovidiu, Bora Ileana, Mazalu Gilda, Necsulescu Vasile, Necsulescu Domnica, Marinescu Florian, Ionescu Viorica, Alexandru Cristina, Nicolae Anca, Dezso Ana, Nanulescu Silvia, Stanescu Radu Corneliu, Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana, Ivanovici Adrian, Stratilescu Dumitra, Pacu Alexandru și Pacu Cornelia.

Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepției de către Casleanu Liviu și Casleanu Cristina în Dosarul nr. 3.466/1996, Marinescu Firica Elena în Dosarul nr. 696/1996, Barbulescu Ileana Floarea și Bortes Mircea în Dosarul nr. 697/1996, ale Curții Supreme de Justiție, rezultă ca obiectul excepției privește și neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 31 din Legea nr. 92/1992 , precum și dispozițiile

Legii nr. 112/1995 . De aceea, având în vedere obligația instanței de judecată de a sesiza Curtea cu excepția astfel cum a fost ridicată de părți potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluționării excepției, Curtea urmează să se pronunțe având în vedere și aceste dispoziții.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale, după cum urmează:

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Hertu Elena (Dosarul nr. 1C/1997), Zugravescu Ioana Cecilia Dimache (Dosarul nr. 11C/1997), Bora Ileana (Dosarul nr. 13C/1997) și Mazalu Gilda (Dosarul nr. 14C/1997), pe motiv ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 11, art. 20, art. 21, art. 51 și ale art. 128 din Constituție "și încalcă principiul disponibilităților procesuale, al stabilitatii raporturilor juridice și al separației puterilor în stat". Se mai susține, de asemenea, ca, prin acceptarea instituției recursului în anulare, o hotărâre judecătorească nu mai poate fi irevocabilă;

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta și Paunescu Silvia Ecaterina (Dosarul nr. 2C/1997), Burhala Constantin și Burhala Elisabeta (Dosarul nr. 7C/1997) Pacu Alexandru și Pacu Cornelia (Dosarul nr. 20C/1997), sustinandu-se ca aceste dispoziții încalcă prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, dispozițiile din tratatele și convențiile internaționale privitoare la dreptul de proprietate, dispozițiile constituționale care prevăd egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, precum și "principiile sistemului judiciar român, prin aceea ca o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată printr-o cale ordinară sau extraordinară decât de către una dintre părțile în proces";

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992

a fost invocată de Casleanu Liviu și Casleanu Cristina (Dosarul nr. 6C/1997), pe motiv ca aceste dispoziții încalcă principiul separarii puterilor în stat, al stabilitatii justiției și al accesului liber la justiție;

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330^1 a fost invocată de Stanciulescu Ion și Rădulescu Valencia (Dosarul nr. 3C/1997), Marinescu Florian și Ionescu Viorica (Dosarul nr. 5C/1997), Ionescu Emil Ovidiu (Dosarul nr. 12C/1997), Alexandru Cristina și Nicolae Anca (Dosarul nr. 17C/1997) Dezso Ana (Dosarul nr. 18C/1997), motivandu-se ca aceste dispoziții contravin dispozițiilor art. 16 alin. (2), art. 21, art. 128 și ale art. 130 alin. (1) din Constituție, precum și ca "încalcă principiul stabilitatii și certitudinii necesare în raporturile juridice și securitatea juridică";

- neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 330^1 din Codul de procedură civilă și ale Legii nr. 112/1995

a fost invocată de Marinescu Firica Elena (Dosarul nr. 8C/1997), Barbulescu Ileana Floarea și Bortes Mircea (Dosarul nr. 9C/1997), pe motiv ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 3 din Codul civil, întrucât "justiția nu are dreptul sa refuze a judeca o acțiune privind apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", iar "refuzul sau echivaleaza cu o denegare de dreptate";

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Necsulescu Vasile și Necsulescu Domnica (Dosarul nr. 4C/1997), pe motiv ca acestea încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție;

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 310 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Rescanu Razvan Teodor (Dosarul nr. 10C/1997) și de Stratilescu Dumitra (Dosarul nr. 16C/1997), pe motiv ca acestea încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție;

- neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost invocată de Nanulescu Silvia și Stanescu Radu Corneliu (Dosarul nr. 19C/1997), Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adrian (Dosarul nr. 15C/1997), sustinandu-se ca acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 20 din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, "care instituie noțiunea de soluționare într-un termen rezonabil".

Exprimandu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată apreciază excepțiile invocate ca neintemeiate.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o mai buna administrare a justiției, urmează ca dosarele nr. 2C-20C/1997 să fie conexate la Dosarul nr. 1C/1997 care a fost primul înregistrat, urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de fața.

CURTEA,

examinând actele și lucrările dosarelor, încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul raportor, dispozițiile art. 310, art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992

și ale

Legii nr. 112/1995 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Analizând excepțiile de neconstituționalitate invocate, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să le soluționeze, fiind legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și nr. 251 din 17 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituționale. Nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea soluției, astfel ca excepția privitoare la acest text urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Cat privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, la data invocarii excepției de neconstituționalitate, textul avea următoarea redactare: "recursul în anulare se poate declara oricând".

Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate și, în noua redactare, art. 330^1 are următorul cuprins:

"Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.

Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare."

Potrivit practicii Curții, inclusiv Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituționalității unei dispoziții legale modificate ulterior invocarii excepției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua redactare, conserva excepția de neconstituționalitate.

Este de observat ca din textul actual au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate.

Astfel, recursul în anulare împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2 din cod. Motivele de neconstituționalitate invocate nu mai pot fi reținute. Rezultă astfel ca, în urma modificării textului de lege atacat, excepția este în prezent lipsită de obiect și, în consecința, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Referitor la dispozițiile art. 330^2 din Codul de procedură civilă, este de reținut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a constatat ca alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constituțional. Având în vedere ca o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, excepțiile privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt lipsite de obiect și, în consecința, urmează a fi respinse ca vadit nefondate. De asemenea, urmează să fie respinse ca vadit nefondate și excepțiile privind art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții.

Se constata ca asupra dispozițiilor art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat tot prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, în sensul că ele sunt constituționale și, neintervenind elemente care să ducă la modificarea soluției, excepțiile urmează să fie respinse ca vadit nefondate.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 din Legea nr. 92/1992 , se constată că, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituție, atribuțiile Ministerului Public se exercită în condițiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuțiilor prevăzute de Constituție. Pe de altă parte, prevederile

art. 31 din Legea nr. 92/1992

nu contrazic statutul constituțional al Ministerului Public, prevăzut la art. 130 și 131 din Constituție, care face parte din cap. VI - Autoritatea judecătorească - al titlului III - Autoritățile publice. În ceea ce privește atributia referitoare la exercitarea recursului în anulare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996 și, de asemenea, nu exista motive pentru a schimba soluția.

Cat privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 310 din Codul de procedură civilă, este de observat ca aceste dispoziții au în vedere condițiile în care recursul ordinar poate fi considerat făcut în termen, respectiv dacă nu se dovedește la prima zi de înfățișare ca a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar. Chiar dacă aceste prevederi s-ar aplica în temeiul art. 330^3 alin. 1 și în materia recursului în anulare, ele nu contravin prevederilor constituționale, din moment ce, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar art. 128 din Constituție prevede că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Asa fiind, și excepția de neconstituționalitate privind acest text urmează să fie respinsă ca nefondata.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 112/1995 , se constată că numai art. 24, care este un text de trimitere la recursul în anulare, are incidența în cauzele supuse judecații. Urmează deci ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea să se pronunțe, prin decizia de fața, numai asupra constituționalității

art. 24 din Legea nr. 112/1995 . Prin Decizia nr. 73/1995, acest text a fost declarat constituțional. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea soluțiilor pronunțate prin deciziile sus-menționate, excepțiile de neconstituționalitate urmează a fi respinse.

De altfel, trebuie menționat ca în deciziile Curții, citate mai sus, au fost analizate toate temeiurile invocate în sprijinul excepțiilor de neconstituționalitate, atât din Constituție, cat și din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexeaza dosarele nr. 2C-20C/1997 la Dosarul nr. 1C/1997.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate invocate de Hertu Elvira, Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta, Paunescu Silvia Ecaterina, Stanciulescu Ion, Rădulescu Valencia, Necsulescu Vasile, Necsulescu Domnica, Marinescu Florian, Ionescu Viorica, Casleanu Liviu, Casleanu Cristina, Burhala Constantin, Burhala Elisabeta, Marinescu Firica Elena, Barbulescu Ileana Floarea, Bortes Mircea, Rescanu Razvan Teodor, Zugravescu Ioana Cecilia Dimache, Ionescu Emil Ovidiu, Bora Ileana, Mazalu Gilda, Alexandru Cristina, Nicolae Anca, Dezso Ana, Nanulescu Silvia, Stanescu Radu Corneliu, Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana, Ivanovici Adrian, Stratilescu Dumitra, Pacu Alexandru și Pacu Cornelia în dosarele nr. 197/1996, nr. 3.662/1995, nr. 2.659/1995, nr. 1.609/1996, nr. 1.610/1996, nr. 3.466/1996, nr. 612/1996, nr. 696/1996, nr. 697/1996, nr. 1.752/1996, nr. 1.764/1996, nr. 3.042/1996, nr. 841/1996 și nr. 3.047/1996, nr. 3.102/1996, nr. 70/1996, nr. 615/1996, nr. 730/1996, nr. 764/1996 și nr. 1.612/1996 ale Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 310, ale art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ale

art. 31 din Legea nr. 92/1992

și ale

art. 24 din Legea nr. 112/1995 ;

- dispozițiile art. 330^1 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepțiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 18 februarie 1997.