Decizia nr. 93/1994

Curtea Constituțională a fost sesizată la 27 septembrie 1994 de către 26 de senatori, și anume: Voicu Valentin Glodean, Dumitru Calueanu, Ioan Paul Popescu, Emilian Buzica, Constantin Moiceanu, Florin Buruiana, Tanase Tavala, Vasile Vetisanu, Nistor Badiceanu, Sabin Ivan, Adrian Sirbu, Petre Constantin Buchwald, Matei Boila, Karoly Ferenc Szabo, Iosif Csapo, Attila Verestoy, Alexandru Paleologu, Gheorghe Catuneanu, Ștefan Augustin Popa Doinas, Gheorghe Frunda, Emil Tocaci, Maria Matilda Tetu, Cristian Sorin Dumitrescu, Ștefan Radoff, Constantin-Ticu Dumitrescu, Ioan Lup, asupra neconstitutionalitatii votului final, exprimat în plenul Senatului în ședința din 20 iunie 1994, privind proiectul de lege pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

În motivarea obiectiei de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca adoptarea legii - cu caracter organic - necesita 72 de voturi și ca, după exprimarea electronică a votului, s-a scos din calculator o lista, cu care ocazie s-ar fi constatat ca, deși au fost exprimate 72 de voturi în favoarea proiectului, numărul lor real era, de fapt 68, deoarece 4 senatori au fost lipsa în momentul votării.

Potrivit dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În opinia președintelui Camerei Deputaților s-a arătat ca sesizarea Curții Constituționale se poate face numai pentru cazurile și în limitele stabilite la art. 144 din Constituție, între care nu figurează situații de felul celei arătate în sesizare, care se referă la un proiect legislativ adoptat numai de una dintre Camere.

În opinia primită din partea președintelui Senatului se arata ca analiza caracterului constituțional al unei legi presupune adoptarea acesteia de către ambele Camere și nu de către una singura, astfel ca sesizarea este prematura; cît privește contestarea votului, se considera ca aceasta este o simpla problema de fapt care a fost rezolvată, asa cum era normal, în Senat și nu intră în competența Curții Constituționale, cu atât mai mult cu cît nici nu se contesta corectitudinea înregistrării voturilor, care s-au exprimat atât electronic, cît și prin ridicarea miinii.

În punctul de vedere al Guvernului se subliniaza ca între competentele Curții Constituționale nu intra și verificarea votului exprimat de parlamentari cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi, problema corectitudinii votului fiind - în speta - de competența președintelui Senatului.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere exprimate de președinții celor două Camere ale Parlamentului și de Guvern, raportul judecătorului-raportor, precum și dispozițiile art. 144 lit. a) din Constituție și ale

art. 17 din Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiecția de neconstituționalitate privește contestarea rezultatului votului exprimat în plenul Senatului, cu prilejul adoptării proiectului de lege pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, aflat în prezent - și neadoptat încă - la Camera Deputaților.

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere ale Parlamentului, a Guvernului, a Curții Supreme de Justiție, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

Controlul constituționalității legii funcționează, asadar, în condițiile art. 144 lit. a), ca un control prealabil și preventiv înainte de promulgarea legii, după ce aceasta a fost adoptată în aceeași forma de către ambele Camere ale Parlamentului, fie în ședințe separate, inclusiv în cadrul procedurii de mediere, fie în ședința comuna.

Dispozițiile art. 144 lit. a) din Constituție sunt clar detaliate și prin dispozițiile

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora: "În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului și Curții Supreme de Justiție și se depune la secretarul general de la Camera Deputaților și de la Senat".

Deci, declanșarea sesizării este condiționată de adoptarea legii în aceeași forma de către ambele Camere ale Parlamentului. De aceea sesizarea Curții, într-un moment în care numai Senatul a votat proiectul legislativ, este facuta cu încălcarea dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție, precum și al art. 1, art. 2, art. 12, art. 13 și

art. 17 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Constata ca obiecția de neconstituționalitate, formulată de un grup de 26 de senatori, cu privire la votul final asupra proiectului de lege pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului nu a fost invocată în condițiile art. 144 lit. a) din Constituție și, în consecința, o respinge.

2. Prezenta decizie se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 20 octombrie 1994 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.