Decizia nr. 114/1994
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 32 din Legea nr. 88/1993
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 88/1993 17 decembrie 1993 (prevederi anume) privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Antonie Iorgovan - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 6923/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 noiembrie 1994, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeași dată, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunțarea la 7 noiembrie și apoi la 15 noiembrie.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin acțiunea formulată, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitând instanței obligarea piritei la respectarea contractului de asociere didactica încheiat între părți. În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca pirita, prin adresa nr. 76 din 15 aprilie 1994, i-a comunicat ca, începând cu luna mai 1994, înțelege sa rezilieze convenția intervenita, deoarece dispozițiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor nu permit continuarea acestei colaborări.
Cererea formează obiectul Dosarului nr. 6923/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 București, iar la termenul de 2 iunie 1994 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 88/1993, susținând, în esenta, ca ele sunt contrare art. 38 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar restrîngerea unor drepturi nu este posibila decît în cazurile limitativ prevăzute de art. 49 din Constituție. Mai arata ca dispozițiile contestate sunt contrare art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale la care țara noastră este parte, astfel ca încalcă și prevederile art. 20 din Constituție.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin Încheierea din 2 iunie 1994, a suspendat judecarea cauzei și, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis dosarul Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate. Exprimindu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecătoria considera ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 "aduce atingere dreptului la munca care nu poate fi îngrădit, precum și libertății de a alege locul de muncă de către cadrul didactic implicat".
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, relații de la Ministerul Învățământului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, nefiind vorba de o ingradire a dreptului la munca, și ca dispozițiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 nu încalcă nici prevederile art. 6 pct. 1 și nici ale art. 7 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale la care România este parte. Astfel, se arata ca "Limitarea prevăzută în art. 32 al Legii art. 88/1993, pentru cadrele didactice universitare, a dreptului de a preda la o alta instituție de învățământ decît la cea la care au funcția de baza, până la cel mult echivalentul unei norme didactice, s-a făcut prin lege, asa cum prevede art. 49 alin. (1) din Constituție și fără încălcarea dreptului la munca". De asemenea, Guvernul considera că nu se încalcă nici dispozițiile art. 20 din Constituție, art. 32 din Legea nr. 88/1993 fiind în concordanta cu Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care în art. 6 pct. 1 prevede "dreptul la munca include dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată ...", iar în art. 7 prevede că orice persoană se bucura de condiții de muncă juste și prielnice care să-i asigure, printre alte drepturi, și pe cel prevăzut de lit. d) "limitarea rațională a duratei muncii". Se arata ca la adoptarea acestei măsuri s-a avut în vedere situația creata prin înființarea a numeroase instituții de învățământ particular "fără a avea asigurate cerințele minime pentru desfășurarea unui învățământ superior de calitate".
În relațiile primite de la Ministerul Învățământului se menționează care sunt obligațiile cadrelor didactice și se transmite în copie Ordinul ministrului învățământului nr. 8018 din 28 mai 1990 prin care au fost stabilite normele didactice saptaminale în învățământul superior. Cu privire la excepție, "roaga instanța să se pronunțe".
Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ținând seama de excepția ridicată, opinia instanței, punctul de vedere al Guvernului, relațiile Ministerului Învățământului, susținerile părților, dispozițiile constituționale invocate și de prevederile art. 32 din Legea nr. 88/1993, se rețin cele ce urmează:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.
*) Definitivă prin nerecurare.
Ion Filipescu - președinte
Articolul 32
din Legea nr. 88/1993, ce formează obiectul controlului de constituționalitate, prevede în alin. (1) ca un cadru didactic cu funcția de baza la o instituție de învățământ de stat sau particular poate efectua activități didactice prin asociere, indiferent de forma de angajare, la alte instituții de învățământ superior, până la cel mult echivalentul unei norme didactice stabilite în conformitate cu dispozițiile legale.
Articolul 38
alin. (1) din Constituție prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere".
În același sens sunt și dispozițiile art. 6 pct 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care prevede că "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept".
Dispozițiile art. 32 din Legea nr. 88/1993, limitind posibilitatea cadrelor didactice de a efectua activități la alte instituții de învățământ superior, contravin în mod vadit prevederilor textului constituțional citat.
De altfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrîns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru : apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale ; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
De asemenea, dispozițiile art. 32 din Legea 88/1993 contravin și prevederilor art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat în țara noastră prin Decretul nr. 212/1974. Textul respectiv prevede că statele părți recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă și acceptată și se obliga sa ia măsuri pentru garantarea acestui drept.
Potrivit prevederilor art. 20 din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă exista neconcordanta între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
În lumina tuturor acestor texte, este de reținut ca dreptul la munca al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoana fiind libera sa munceasca în măsura posibilităților sale fizice și intelectuale pe care doar singura le poate aprecia.
Îngrădirea prevăzută de textul menționat este de natura, pe de altă parte, sa conducă la o discriminare între cadrele didactice și restul salariaților, pentru care dreptul la munca nu este limitat prin lege, nesocotindu-se în felul acesta și prevederile art. 16 din Constituție, care proclama ca cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Sintagma limitarea rațională a duratei muncii, la care se referă art. 7 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, nu trebuie inteleasa ca reprezentind temeiul unor îngrădiri aduse dreptului la munca, ci, dimpotriva, ca subliniind dreptul oricărui om care munceste de a nu fi obligat la efectuarea unor activități care să depășească posibilitățile sale.
Înlăturarea limitării activității cadrelor didactice, în această perioadă de organizare a învățământului privat recent înființat, care nu a avut încă posibilitatea să-și formeze cadre didactice proprii, deschide posibilitatea folosirii cadrelor cele mai bine pregătite, măsura salutara pentru ridicarea acestui învățământ la nivelul celui de stat, contribuind tocmai prin aceasta la asigurarea acelor cerințe minime pentru desfășurarea unui învățământ superior de calitate.
În cadrul autonomiei universitare, garantată de art. 32 alin. (6) din Constituție, instituțiile de învățământ privat au interesul și posibilitatea conferita de lege și de contractul pe care îl încheie cu cadrul didactic sa controleze îndeaproape îndeplinirea tuturor obligațiilor didactice ce-i revin acestuia, precum și nivelul științific al lectiilor predate de el, inlaturind orice exercițiu abuziv al profesiei didactice.
Fața de toate aceste consideratii, excepția de neconstituționalitate urmează a fi admisă, textul art. 32 din Legea nr. 88 din 17 decembrie 1993 fiind neconstitutional.
Ca urmare, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Beleiu Gheorghe, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin Încheierea din 2 iunie 1994.
Constata ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 este neconstitutional.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 1994.
PREȘEDINTE, acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu Magistrat-asistent, Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.