Decizia nr. 119/1994

Vasile Gionea - președinte

Miklos Fazakas - judecător

Ion Filipescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Gurgu Ion împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 76 din 13 iulie 1994.

La apelul nominal au răspuns Gurgu Ion și Schiopu Toader.

Procedura legal îndeplinită.

Fața de declarația părților că nu au cereri de formulat, președintele completului de judecată acorda cuvintul recurentului Gurgu Ion.

Gurgu Ion susține recursul astfel cum a fost formulat în scris și solicita admiterea și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției.

Schiopu Toader este de acord cu admiterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, deoarece textele contestate nu contravin prevederilor constituționale ci, dimpotriva, potrivit art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, statul trebuie să asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele :

Prin Decizia nr. 76 din 13 iulie 1994, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. a) și c) și ale alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului și vânătoarea, invocată de Schiopu Toader și Gurgu Ion în Dosarul nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste.

Împotriva aceste decizii Gurgu Ion a declarat recurs, solicitând admiterea lui și modificarea deciziei în sensul admiterii excepției deoarece: dispozițiile art. 32 din Legea nr. 26/1976 nu se corelează cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituție; este sunt incompatibile cu art. 37 alin. (1) din Constituție; este inexactă concluzia primei instanțe ca animalele sălbatice, indiferent de categoria proprietății de care aparțin - publică sau privată - sunt protejate de dispozițiile art. 41 și ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție.

Examinînd decizia criticata, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 32 din Legea nr. 26/1976, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională constata ca recursul nu este întemeiat.

Prima critica facuta prin recurs, în sensul că "aplicarea sancțiunii închisorii unui om pentru ca a vinat un iepure salbatic" nu se corelează cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituție, nu poate fi primită deoarece dispozițiile constituționale invocate, potrivit cărora "nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", nu sunt concludente în speta. Într-adevăr, asa cum se prevede în art. 16 pct. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, termenul de tortura nu se referă la "durerea ori suferințele rezultind exclusiv din sancțiuni legale, inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele", astfel cum corect s-a reținut prin decizia primei instanțe.

Cea de-a doua critica este, de asemenea, neîntemeiată deoarece, pe de o parte, art. 37 alin. (1) din Constituție nu are în vedere asocierea în scopul săvârșirii de infracțiuni, iar, pe de altă parte, sancționarea mai aspra în situația în care infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 26/1976 este săvârșită de doua sau mai multe persoane împreună - art. 32 alin. 2 lit. b) din aceeași lege - se justifica prin pericolul social sporit pe care-l reprezintă astfel de fapte.

Nici cea ce-a treia critica adusă deciziei, referitoare la faptul ca animalele sălbatice nu ar fi protejate de dispozițiile art. 41 și ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, nu este fondată. Instanța de fond a constatat ca instituirea unor reguli privind economia vinatului și vânătoarea, inclusiv a unor sancțiuni penale în cazul nerespectării lor, astfel cum prevede art. 32 din Legea nr. 26/1976, nu poate fi considerată ca neconstitutionala, fiind în concordanta cu alin. (6) al art. 41 din Constituție, potrivit căruia dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și cu art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, în temeiul căruia statul trebuie să asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic. Concluzia instanței de fond este corecta întrucît, chiar dacă Legea nr. 26/1976 a fost adoptată anterior Constituției, ea cuprinde, cel puțin în prevederile contestate, norme cu caracter penal, de natura a preveni și contracara braconajul cu efecte dăunătoare imediate și pe termen lung, norme inerente societății contemporane, indiferent de regimul politic, ce se înscriu în spiritul valorilor ocrotite și de noua Constituție. A se admite teza recurentului în sensul că animalele sălbatice pot fi vânate de oricine și în orice condiții și ca cei care încalcă regimul vinatorii nu pot fi, sub nici o formă, trași la răspundere penală, ar insemna să se nege una dintre sarcinile importante ce revin statului, prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, referitoare la ocrotirea mediului înconjurător, care, evident, cuprinde și economia vinatului potrivit Legii nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător și insesi legii ce face obiectul excepției de neconstituționalitate.

Examinînd și din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel încât recursul urmează a fi respins.

Vazind și prevederile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Gurgu Ion împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 76 din 13 iulie 1994.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 1994.