Decizia nr. 76/1994

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Ioan Muraru - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. 1 lit. a) și c) și ale alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 26/1976

privind economia vinatului și vânătoarea, invocată de inculpatii Schiopu Toader și Gurgu Ion în Dosarul nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste, județul Dâmbovița.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 iulie 1994, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunțarea pentru 13 iulie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița au fost trimiși în judecata inculpatii Schiopu Toader și Gurgu Ion pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a) și c), combinat cu alin. 2 lit. a) și b) din

Legea nr. 26/1976

privind economia vinatului și vânătoarea, cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste.

La termenul din 12 octombrie 1993, inculpatii au ridicat excepția de neconstituționalitate a textelor de lege în temeiul cărora au fost trimiși în judecata, susținând ca acestea contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2), art. 37 alin. (1) și art. 135 din Constituție și, în consecința, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.

Judecătoria Tirgoviste, prin Încheierea din 12 octombrie 1993, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, fără însă a-și exprima opinia în legătură cu aceasta, ceea ce a dus la restituirea ei.

Conformindu-se

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Judecătoria Tirgoviste a sesizat din nou Curtea Constituțională prin Încheierea din 22 martie 1994. În opinia exprimată, instanța apreciază ca excepția nu este intemeiata, textele de lege contestate fiind în concordanta cu prevederile constituționale. Se arata ca animalele și păsările sălbatice, în baza dreptului de accesiune prevăzut de art. 503 din Codul civil, devin proprietatea celor pe ale căror terenuri se afla. În speta, vinatul, asupra căruia inculpatii au tras, aparține proprietarului fondului - domeniul public - potrivit

art. 5 din Legea nr. 18/1991 , astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție. Se considera ca și în situația în care vinatul s-ar fi aflat pe un teren proprietate privată, dispozițiile

Legii nr. 26/1976

sunt constituționale deoarece, conform art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, statul este obligat să asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic, iar potrivit art. 41 alin. (6) din legea fundamentală, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului.

Deoarece instanța apreciază ca dispozițiile atacate, anterioare Constituției, sunt constituționale, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

În baza

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul apreciază ca excepția este nefondata, deoarece dispozițiile legale atacate nu contravin Constituției. Astfel:

- art. 22 alin. (2) din Constituție interzice pedepsele inumane ori degradante, nu orice pedeapsa care este rezultatul unei măsuri sanctionatoare luate de societate împotriva celor care au încălcat ordinea de drept;

- art. 37 alin. (1) din Constituție garantează dreptul de asociere libera în partide, sindicate și în alte forme de asociere, dar nu în scopul săvârșirii de infracțiuni;

- art. 49 din Constituție lasă posibilitatea existenței unei legi de restringere în scopuri bine precizate, printre care și apărarea ordinii publice;

- art. 41 alin. (6) din Constituție prevede că dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecția mediului, și deci nu se poate pretinde ca reglementarea modului de efectuare a vinatorii, indiferent dacă terenul este proprietate publică sau privată, ar fi neconstitutionala.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile orale ale părților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și concordanta dintre textele legale, a căror constituționalitate a fost contestată, și dispozițiile Constituției, retine următoarele:

Potrivit

art. 32 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 26/1976

"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000 la 15.000 lei uciderea, ranirea sau capturarea vinatului, căutarea, prinderea, urmărirea, haituirea sau orice alta activitate ce constituie vinatoare, în scopul uciderii sau capturării acestuia, dacă fapta este săvârșită:

a) fără permis sau autorizație;

b) asupra animalelor a căror vinare este interzisă", iar la alin. 1 lit. a) și b) se precizează: "Faptele prevăzute în alineatul precedent se pedepsesc cu închisoare de la un an la 4 ani, dacă sunt săvârșite:

a) în timpul nopții;

b) de doua sau mai multe persoane împreună".

Se susține, în primul rind, ca aceste dispoziții legale ar fi contrare art. 22 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", aratindu-se ca "pedepsirea unui cetățean ca a ucis un animal salbatic este inumana, degradanta, discriminatorie, în defavoarea speciei umane". Constituția României a înscris dispoziția mai sus citata, corelata cu prevederea de la alin. (1) care consacra dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, asigurind concordanta cu importante instrumente juridice internaționale: Declarația Universala a Drepturilor Omului (art. 5), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (art. 7), Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (art. 1 și art. 16). În același sens sunt și dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată, recent de Parlamentul României prin

Legea nr. 30/1994 . Dar, interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante nu înseamnă nicidecum oprirea aplicării sancțiunilor legale în cazul săvârșirii unei infracțiuni. Mai mult, după cum se arata în art. 16 pct. 1 din convenția împotriva torturii, termenul tortura "nu se referă la durerea ori suferințele rezultind exclusiv din sancțiuni legale, inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele". Asa fiind, susținerea ca textele legale atacate ar fi contrare dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție este vadit neîntemeiată.

Textele din

Legea nr. 26/1976

atacate nu contravin nici prevederilor art. 37 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere". Este de notorietate ca vinatorii erau constituiți înainte de decembrie 1989 în Asociația generală a vinatorilor și pescarilor sportivi și ca în prezent sunt mai multe astfel de asociații. De altfel, inculpatii sunt membrii ai unei asemenea asociații și deci nu acest aspect este avut în vedere. Faptul ca

art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 26/1976

prevede o sancțiune mai grava pentru ipoteza în care infracțiunile menționate în alin. 1 al aceluiași articol sunt săvârșite "de doua sau mai multe persoane împreună" nu contravine art. 37 alin. (1) din Constituție care, desigur, nu are în vedere asocierea în scopul săvârșirii de infracțiuni, ci vizează asociații cu scopuri politice, religioase, culturale etc., în care cetățenii să-și poată exprima în mod liber gândurile, credintele etc.

Nu este intemeiata nici susținerea ca textele legale atacate sunt în contradictie cu art. 135 din Constituție. Sesizarea nu precizează care anume dispoziție din

art. 135 este socotită a intră în conflict cu textele din Legea nr. 26/1976

atacate, dar din dezvoltare rezultă ca sunt avute în vedere prevederile art. 135 alin. (4), care stabilesc bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, susținându-se ca animalele sălbatice nu fac parte din această categorie și deci vânarea lor nu poate fi sancționată. În analiza problemei nu interesează felul proprietății, deoarece nici proprietatea publică și nici proprietatea privată nu implica în mod automat liberalizarea vinatorii. Conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, prin lege, iar alin. (6) din același articol stabilește chiar el o limita, prevazind ca dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecția mediului. De asemenea, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, statul trebuie să asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic. Asa fiind, stabilirea unor reguli privind economia vinatului și vânătoarea, inclusiv a unor sancțiuni în caz de nerespectare a lor, nu poate fi privită ca neconstitutionala.

Fața de cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Vazind și dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E :

Respinge excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 32 alin. 1 lit. a) și c) și ale alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 26/1976

cu privire la economia vinatului și vânătoarea, invocată de către Schiopu Toader, domiciliat în Tirgoviste, str. Belsugului, bloc 61D, et. 2 ap. 11, și de către Gurgu Ion, domiciliat în Tirgoviste, str. Evoluției, bloc 18D, et. 2, ap. 5, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3176/1993 aflat pe rolul Judecătoriei Tirgoviste.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică la 13 iulie 1994.