Decizia nr. 123/1994

Vasile Gionea - președinte

Miklos Fazakas - judecător

Ion Filipescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Varbanescu Iulian împotriva Deciziei nr. 73, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 5 iulie 1994.

La apelul nominal a răspuns recurentul Varbanescu Iulian.

Magistratul-asistent referă ca recursul este declarat în termen și motivat.

Președintele completului de judecată pune în vedere recurentului să-și ridice recipisa C.E.C. în valoare de 5.000 lei, deoarece, potrivit art. 15 din Legea nr. 47/1992, cererile adresate Curții Constituționale sunt scutite de taxa de timbru.

Varbanescu Iulian invedereaza ca a cunoscut aceasta împrejurare, iar suma respectiva a consemnat-o la C.E.C. pentru a i se face dreptate și refuza primirea recipisei. Totodată, susține ca datorită judecătorilor Curții Supreme de Justiție, procurorului general și adjunctului sau, precum și judecătorilor Curții Constituționale nu i s-a rezolvat favorabil cauza sa și solicita sa i se întocmească proces-verbal în sensul afirmațiilor sale.

Procurorul considera cererea neîntemeiată și solicita judecarea recursului.

Completul de judecată, deliberind asupra cererii formulate, o uneste cu fondul și da cuvintul recurentului pentru susținerea motivelor invocate.

Varbanescu Iulian insista sa i se întocmească proces-verbal în sensul afirmațiilor făcute în fața Curții Constituționale și refuza sa pună alte concluzii.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, decizia criticata fiind temeinica și legală.

Președintele completului declara închise dezbaterile în acest dosar.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

având în vederea actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 73 din 5 iulie 1994, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de Varbanescu Iulian în Dosarul nr. 1587/1994 al Judecătoriei Oradea, cu motivarea ca, în speta, nu se contesta constituționalitatea unei legi, ci a interpretării date, prin Decizia nr. 12/1993, de către Curtea Suprema de Justiție, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. 2 și 3 din Legea nr. 68/1968 pentru organizarea judecătorească, în prezent abrogată.

Împotriva Deciziei nr. 73/1994 a Curții Constituționale Varbanescu Iulian a declarat recurs solicitând casarea ei, deoarece nu s-a lămurit contrarietatea existenta între art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală și Decizia nr. 12/1993 a Curții Supreme de Justiție care, ca jurisprudenta, se va impune instanțelor; totodată, decizia instanței supreme fiind definitivă, se încalcă dispozițiile art. 128 din Constituție, potrivit cărora, împotriva hotărîrilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, problema fiind cu atât mai însemnată cu cît excepția de neconstituționalitate vizează gresita aplicare de către Curtea Suprema de Justiție a prevederilor art. 52 din Codul de procedură penală.

Întrucît excepția de neconstituționalitate a fost soluționată în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece, potrivit art. 128 din Constituție, părțile în proces pot exercita căile de atac împotriva hotărîrilor judecătorești, în condițiile legii, adică în conformitate cu dispozițiile Codului de procedura penală și legilor speciale care conțin și dispoziții procesual-penale. De asemenea, se arata ca excepția invocată nu poate fi acceptată, întrucît aceasta nu se referă la neconstituționalitatea prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, ci vizează probleme de interpretare judecătorească ce sunt de competența instanțelor ordinare.

Camera Deputaților și Senatul nu au trimis puncte de vedere.

Examinînd decizia atacată cu recurs, motivele invocate, dispozițiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, se constată că recursul nu este întemeiat.

Primul motiv de recurs în legătură cu nelamurirea contradictiei dintre art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală și Decizia nr. 12/1993 a Curții Supreme de Justiție este nefondat. Într-adevăr, recurentul, prin excepția invocată, nu a contestat constituționalitatea prevederilor articolului respectiv, ci interpretarea acestora de către Curtea Suprema de Justiție prin decizia sus-menționată. Or, cenzurarea interpretării date unei dispoziții legale de către instanțele judecătorești, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, precum și practicii constante a Curții Constituționale, se realizează numai prin intermediul căilor de atac, astfel cum corect s-a reținut prin decizia criticata.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea prevederilor Constituției, privind folosirea căilor de atac, nu poate fi reținut. Potrivit art. 128 din Constituție, împotriva hotărîrilor judecătorești părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii. Or, art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, în concordanta cu art. 128 din Constituție care face trimitere la lege, prevede că "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac". De altfel, asa cum rezultă și din motivarea recursului, Varbanescu Iulian solicita Curții Constituționale să se pronunțe dacă recursul declarat împotriva unei încheieri de recuzare este admisibil sau nu, ceea ce evident nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, asa cum temeinic a reținut prima instanța.

Referitor la cererea recurentului de a i se întocmi proces-verbal cu privire la insultele aduse procurorului general și adjunctului sau, judecătorilor Curții Supreme de Justiție, precum și membrilor completului de judecată, se retine ca aceasta nu are legătură cu soluționarea recursului declarat în cauza, actele și lucrările dosarului privind afirmatiile sale urmînd a fi înaintate Ministerului Public.

Examinînd și din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel ca recursul urmează a fi respins.

Vazind și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) și art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Varbanescu Iulian împotriva Deciziei nr. 73 din 5 iulie 1994 a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 1994.