Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 68/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

prezumat în vigoare republicat

Data actului
18 aprilie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 335 din 19 iulie 2000 (republicare)
Citat de
2 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 10.949 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 130/1996 16 octombrie 1996 (prevederi anume) privind contractul colectiv de muncă

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Murau - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzina Constructoare de Mașini" - S.A. din Resita în Dosarul nr. 4.678/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.

La apelul nominal, răspunde Adrian Ciofu, reprezentantul Sindicatului "Resita 1771", lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Sindicatului "Resita 1771" solicita respingerea excepției ca inadmisibila, arătând ca autorul excepției nu indica textul constituțional care ar fi încălcat prin

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicată. Mai arata ca acest act normativ a completat cadrul legislativ prin care sindicatele își manifesta, prin participarea la negocierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri, rolul de reprezentant al salariaților. În continuare, se considera ca demersul autorului excepției nu este decât o încercare de tergiversare a negocierii contractului colectiv de muncă în Societatea Comercială "Uzina Constructoare de Mașini" S.A. din Resita.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul excepției, neindicand nici un text constituțional care ar fi fost încălcat prin dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicată, nu se poate lua în discuție neconstituționalitatea textului de lege menționat. Considera ca în notele scrise autorul excepției critica de fapt modul de aplicare a art. 18 alin. (3) din această lege, iar nu neconstituționalitatea acestuia. În consecința solicita respingerea excepției ca fiind nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 4.678/1999, Tribunalul Caraș-Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzina Constructoare de Mașini" - S.A. din Resita.

Obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea recursurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 4.114 din 23 septembrie 1999 a Judecătoriei Resita, prin care s-a constatat îndeplinirea de către Sindicatul "Resita 1771" a condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 143/1997 , sunt neconstituționale pentru ca permit constatarea reprezentativitatii și a organizațiilor sindicale din unități care nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de

art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 , dar sunt afiliate unei organizații sindicale reprezentative la nivel superior. Autorul excepției nu indica nici un text sau principiu constituțional care ar fi încălcat prin dispoziția legală criticata. Mai susține ca

Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate nu prevede obligația sindicatelor de a se afilia federațiilor sau confederatiilor sindicale și, prin urmare, afilierea fără îndeplinirea și a celorlalte condiții nu justifica recunoașterea reprezentativitatii. Se mai arata ca dispoziția legală criticata creează posibilitatea eludarii prevederilor

art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 , care stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sindicatele pentru a putea reprezenta salariații la negocierea contractului colectiv de muncă. În aceste condiții, în unități cu un număr mare de salariați se pot constitui foarte multe sindicate cu un număr redus de membri, dar care fiind afiliate la federații sau confederatii sindicale pretind ca, pe aceasta baza, sa participe la negocierea contractului colectiv de muncă.

Tribunalul Caraș-Severin, exprimandu-și opinia, "apreciază ca reclamantul Sindicatul <<Resita 1771>> a dobândit reprezentativitatea în mod legal, ca se încadrează în prevederile

art. 17 din Legea nr. 130/1996 , și ca dispozițiile art. 18 alin. (3) sunt legale și îi sunt aplicabile", dar nu se pronunța asupra constituționalității textului de lege criticat.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca autorul excepției nu indica dispozițiile constituționale considerate ca fiind incalcate. De altfel, autorul excepției "nu susține neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicată, ci ataca modul de aplicare a dispozițiilor legale menționate, în raport cu prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, precum și cu prevederile

Legii nr. 54/1991

cu privire la sindicate", ceea ce, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate, "iar jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit în mod constant, prin decizii definitive și obligatorii, ca aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților, precum și aplicarea unei legi sunt de competența instanțelor judecătorești". În concluzie, Guvernul apreciază ca excepția ridicată este inadmisibila.

Președinții celor două Camerei ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Excepția privește dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicată, text care prevede că "Organizațiile sindicale din unitate sunt reprezentative, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c), precum și dacă sunt afiliate la o organizație sindicala reprezentativa".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată, stabilește la art. 14 lit. b) ca salariații, ca parte a contractului colectiv de muncă, sunt reprezentați, "la nivel de unitate, de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanții aleși ai salariaților". Aceeași lege stabilește prin dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. c) ca la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate participa organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ doua condiții, și anume: 1. "au statut legal de organizație sindicala"; 2. "numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin o treime din numărul salariaților unității".

Curtea mai constata ca prin prevederile

art. 18 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 130/1996 , republicată, legiuitorul a stabilit ca sindicatele din unități pot dobândi reprezentativitatea și prin afilierea la o organizație sindicala reprezentativa. De fapt, autorul excepției critica aceasta completare, introdusă în

art. 18 alin. (3) prin Legea nr. 143/1997 , considerând ca pe aceasta cale într-o unitate poate fi constituit un număr mare de sindicate cu foarte putini membri, dar care va putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă, fiind considerate reprezentative doar prin simplul fapt ca sunt afiliate unei organizații sindicale reprezentative la nivel superior.

Examinandu-se dispozițiile

art. 18 alin. (3), în coroborare cu celelalte dispoziții ale Legii nr. 130/1996 , republicată, care reglementează reprezentarea salariaților de către sindicate la negocierea contractului colectiv de muncă, și în lumina criticilor formulate de autorul excepției nu se poate retine ca acest text ar încalcă vreo norma constituțională sau ca ar fi contrar principiilor Legii fundamentale.

Constituția reglementează activitatea sindicatelor în cadrul principiilor generale, stabilind prin art. 9 ca "Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". Prin aceste norme constituționale nu se reglementează modalitățile concrete în care sindicatele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor salariaților și nici condițiile în care acestea îi reprezintă pe salariați. În prima teza a art. 9 din Constituție se stabilește ca sindicatele își desfășoară activitatea "în condițiile legii". Prin urmare, Curtea constata ca stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească sindicatele pentru a putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă este atributul exclusiv al legiuitorului, aceasta reglementare făcând obiectul

Legii nr. 130/1996 , potrivit prevederilor constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzina Constructoare de Mașini" - S.A. din Resita în Dosarul nr. 4.678/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2000.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.