Decizia nr. 9/1995

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 29 decembrie 1994, de către 50 de deputați, respectiv domnii: Ion Diaconescu, Razvan Dobrescu, Petre Dugulescu, Costel Paunescu, Radu Livezeanu, Vasile Gheorghe Victor Pop, Viorel Pavel, Gheorghe Comanescu, Vasile Lupu, Barbu Pitigoi, George Stanescu, Ion Ratiu, Mircea Ioan Popa, Constantin Ionescu, Mihail Nica, Ion Berciu, doamna Smaranda Dobrescu, domnii : Mihail Bucur, Ion Comita, Ion Dinu, Doru-Mihai Dobrescu, Ion Hui, Liviu Neculai Marcu, Ion Strachinaru, Ioan Victor Pica, Valentin Vasilescu, Sergiu George Rizescu, Francisc Baranyi, Horia Radu Pascu, Emilian Bratu, Jolt Zoltan Fekete, Dumitru Ifrim, Constantin Șerban Rădulescu Zonner, Mircea Ciumara, Otto-Ernest Weber, Aurelian Paul Alecu, Valentin Argeseanu, Vasile Popovici, Teodor Vintilescu, Alexandru Simionovici, Gavril Dejeu, Sorin Victor Lipsa, Petre Roman, Gabriel Țepelea, Ferenc Asztalos, Ioan Muresan, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii : Victor Bostinaru, Cristian Rădulescu și Ilie Ștefan asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 18/1994, emisă în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe.

În sesizare se arata ca Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 este neconstitutionala, deoarece ordonanța a fost emisă de Guvern cu încălcarea prevederilor legii de abilitare - Legea nr. 4/1994 - și, pe cale de consecința, a limitelor constituționale în cadrul cărora Guvernul putea emite ordonanțe, pentru următoarele motive:

- prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, pe baza căreia a fost emisă ordonanța, Guvernul a fost investit numai cu dreptul de a majoră între 50.000 și 1.000.000 lei limitele amenzilor pentru contravențiile din componenta sa de reglementare;

- cu încălcarea acestor prevederi, prin Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, Guvernul "a schimbat sistemul de stabilire a amenzilor, inlocuind amenzile fixe cu amenzi procentuale", ceea ce este considerat ca fiind nelegal, deoarece "legea de abilitare nu permitea schimbarea sistemului de stabilire a amenzilor, din sume fixe în sume procentuale" și neconstitutional, întrucît "Guvernul nu a respectat art. 114 alin. (1) și (2) din Constituție, care îl obliga sa nu depășească limitele stabilite prin legea de abilitare".

În afară acestor argumente de interpretare a dispozițiilor legii de abilitare și a prevederilor constituționale referitoare la limitele în cadrul cărora Guvernul putea emite ordonanța, în sesizare se invoca și anumite consecințe ale sistemului de amenzi instituit de Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, și anume faptul ca astfel amenda aplicată este mult mai mare decît limitele prevăzute de art. 1 lit. n) din legea de abilitare pentru modificarea competentei de reglementare a Guvernului în domeniul contraventional și, potrivit noii reglementări, exista posibilitatea ca amenzile pe care le-a instituit să fie suportate de către agenți economici "de buna-credința", cum ar fi în cazul în care clientul extern refuza plata prețului.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, spre a-și prezenta punctele de vedere.

Potrivit punctului de vedere al președintelui Camerei Deputaților, Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul de aprobare, cu a carei neconstituționalitate a fost sesizată Curtea Constituțională, a urmărit modificarea art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar. În ce privește temeiul legal al ordonanței, se precizează ca el este dat de prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, potrivit cărora domeniul de abilitare privește "întărirea disciplinei financiare a agenților economici" și nu de prevederile art. 1 lit. n) al acestei legi, asa cum se susține în sesizare, care se referă exclusiv la modificarea limitei amenzilor, care, potrivit Legii nr. 32/1968, sunt în competența de reglementare a Guvernului. În acest sens se arata ca prin art. IV al ordonanței s-a urmărit consolidarea regimului valutar în vigoare și întărirea disciplinei financiare referitoare la disponibilitățile din conturile valutare, stabilindu-se, prin alte măsuri, sancțiunile contravenționale pentru nerepatrierea în termen a sumelor în valută. De aceea instituirea acestor sancțiuni contravenționale nu are nici o legătură cu majoritatea limitelor amenzilor pentru contravențiile din competența de reglementare a Guvernului, potrivit art. 1 lit. n) din legea de abilitare, astfel încât obiecția de neconstituționalitate este nefondata.

În punctul de vedere al Guvernului se susține ca măsurile contravenționale instituite prin Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 se includ organic în ansamblul dispozițiilor reglementate de aceasta ordonanța, în temeiul abilitarii acordate pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, sancțiunea contravențională constituind garanția îndeplinirii obligației de repatriere a valutei. De aceea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 18/1994, emisă în temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, nu-i sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 12/1994, emisă în temeiul art. 1 lit. n) al acestei legi, prin care Guvernul a fost abilitat sa mărească limita amenzilor din competența sa de reglementare prevăzută de Legea nr. 32/1968. În ce privește schimbarea sistemului de aplicare a amenzilor, se arata ca el nu este contrar unei prevederi constituționale și, deși promovează "o tehnica legislativă mai puțin cunoscută", nu este nelegal cît timp a fost instituit printr-un act normativ ce are "forta juridică a legii", este adecvat scopului urmărit și a fost folosit și cu alte prilejuri, cum este art. 50 lit. c) din Legea nr. 33/1991. În legătură cu aspectele practice menționate în sesizare, se considera ca ele privesc aplicarea legii și nu constituționalitatea ei. În concluzie, Guvernul apreciază ca legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 nu este neconstitutionala și ca soluția pe care o consacra este utilizata și de alte tari aflate într-o perioadă de tranzitie, având în vedere importanța repatrierii valutei pentru stabilizarea macroeconomica și valutară a tarii.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere exprimate de către președintele Camerei Deputaților și de către Guvern, raportul judecătorului-raportor, precum și concordanta textelor legale ce fac obiectul sesizării cu dispozițiile constituționale, retine următoarele:

În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze sesizarea, care s-a înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În sesizare se considera ca, întrucît prin art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 Guvernul a fost abilitat sa modifice Legea nr. 32/1968 în ce privește majorarea limitelor pentru contravențiile din competența sa de reglementare, prin modificarea acestor limite între 50.000 și 1.000.000 lei, Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, ce face obiectul legii de aprobare, este neconstitutionala, ca și legea însăși, deoarece a instituit contravenții ce depășesc aceste limite și a modificat sistemul de amenzi, din sume fixe în sume procentuale.

În temeiul art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, s-a emis Ordonanța Guvernului nr. 12/1994, prin care s-a modificat alin. 2) al art. 7 din Legea nr. 32/1968, prevazindu-se ca pentru contravențiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 50.000 și 1.000.000 lei.

Deci abilitarea prevăzută de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 privește exclusiv limitele amenzilor ce pot fi reglementate prin hotărâri ale Guvernului, potrivit competentei instituite în sarcina acestuia prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 32/1968.

Dacă temeiul legal al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994, obiecția de neconstituționalitate ar fi fost intemeiata.

Însă contravențiile prevăzute de art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, ce fac obiectul sesizării, nu intră în această categorie, întrucît fac parte din sfera contravențiilor reglementate nemijlocit de lege, nu prin hotărâri ale Guvernului. De aceea plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de art. 1 lit. n) din Legea nr. 4/1994 nu poate fi aplicabil contravențiilor la care se referă sesizarea. Temeiul legal al contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului sau prin lege fiind diferit, limita pentru amenzile contravenționale din prima categorie nu poate fi opozabilă celor din a doua categorie. În consecința, sub acest aspect, critica formulată în sesizare este nefondata.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale, nu numai pentru ca din acest punct de vedere nu exista nici o interdicție constituțională care să limiteze libertatea de opțiune a legiuitorului, ci și pentru ca art. 3 din Legea nr. 32/1968, care reglementează obligativitatea stabilirii unei limite maxime și minime a amenzii, se referă exclusiv la contravențiile reglementate prin hotărâri ale Guvernului sau acte normative ale autorităților publice locale.

Temeiul Ordonanței Guvernului nr. 18/1994, asa cum rezultă din însuși preambulul acestui act normativ, îl constituie art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, prin care Guvernul a fost abilitat sa adopte, pe calea unei ordonanțe, măsurile necesare pentru "întărirea disciplinei financiare a agenților economici". În limitele acestui domeniu, astfel cum a fost definit prin legea de abilitare, Guvernul era îndreptățit sa adopte orice fel de măsura, cît timp, potrivit art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (1) din Constituție, nu încalcă domeniile rezervate legii organice. Pe cale de consecința, stabilirea de contravenții nefiind de natura legii organice, iar contravențiile prevăzute de art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind încălcarea obligației de repatriere a sumelor în valută, deci o problemă de ordin financiar din sfera regimului valutar, rezultă ca măsura adoptată se încadrează în limitele abilitarii prevăzute de art. 1 lit. b) din Legea nr. 4/1994, astfel încât ordonanța emisă nu poate fi considerată, sub acest aspect, ca fiind neconstitutionala.

În ce privește consecințele practice invocate în sesizare, cum ar fi aplicarea amenzii unui agent economic de buna-credința contrar art. 1 din Legea nr. 32/1968, potrivit căruia contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, aceste posibile urmări țin de aplicarea legii și deci intră în jurisdicția instanțelor judecătorești, nu a controlului de constituționalitate.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 144 lit. a) din Constituție, ale art. 20 și următoarele din Legea nr. 47/1992, precum și de prevederile Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 18/1994, emisă în baza Legii nr. 4/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe, este constituțională.

Prezenta decizie se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 24 ianuarie 1995 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.