Decizia nr. 35/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , ridicată de Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 8.770/1997 al Judecătoriei Timișoara, privind pe contestatoarea Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. în contradictoriu cu Garda Financiară Timișoara.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 1999, în lipsa părților legal citate și în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care a pus concluzii de respingere a excepției, deoarece nu exista nici un temei constituțional care să limiteze libertatea de opțiune a legiuitorului, iar jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului nu își găsește aplicabilitate în cauza de fața.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Timișoara, prin Încheierea din 26 mai 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , ridicată de Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. Timișoara.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor

art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968 , deoarece între aceste categorii de norme "nu operează nici regula lex posterior derogat priori și nici facultatea recunoscută legii speciale de a deroga de la legea generală". În sistemul nostru de drept atât infracțiunea, cat și contravenția au sancțiuni principale comune: amenda și închisoarea. Or, față de pericolul social diferit al celor două categorii de fapte, sancțiunea principala, care este amenda contravențională, nu poate depăși maximul general al pedepsei cu amendă, prevăzută pentru infracțiuni. Totodată se afirma ca a fost incalcata și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care a extins garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la toate categoriile de sancțiuni, inclusiv la cele contravenționale.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca prevederile legale atacate contravin dispozițiilor

art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968

și celor ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind totodată neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 și 20 din Constituție. Se arata ca, spre deosebire de infracțiune, pentru care legiuitorul a stabilit limitele în cadrul cărora instanța poate face individualizarea pedepsei cu amendă, în cazul sancțiunii contravenționale, astfel cum a fost reglementată în textul atacat, deși este o faptă cu pericol social mai redus, limita maxima depășește cu mult maximul general prevăzut de Codul penal. De asemenea, se considera ca, în vederea respectării în România a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, urmează să se atribuie caracter organic" normelor din

cap. I intitulat Dispoziții generale din Legea nr. 32/1968 , ca fiind acelea care fixează regimul juridic al contravenției".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 9 din 24 ianuarie 1995, nu poate fi interzisă opțiunea legiuitorului cu privire la stabilirea sistemului de amenzi contravenționale, iar pe de altă parte,

art. 3 din Legea nr. 32/1968

se referă exclusiv la contravențiile reglementate prin hotărâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autorităților publice locale.

Se precizează ca jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului nu numai că nu impune României sancționarea contravențiilor printr-o lege de aceeași forta juridică cu cea prin care se incrimineaza infracțiunile, dar invocarea acesteia nu are nici o relevanta în raport cu legea prin care sunt reglementate contravențiile, cerandu-se numai respectarea legalității sanctionarii și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Aceasta excepție are ca obiect dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , care prevăd:

"În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50% ."

Cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999. Prin aceasta decizie Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate, retinand în esenta următoarele:

Dispozițiile textului atacat nu contravin prevederilor de principiu ale

art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968 , referitoare la deosebirea de gravitate dintre infracțiuni și contravenții și la obligativitatea stabilirii unor limite minime și maxime ale amenzilor contravenționale. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat că nu exista nici o interdicție constituțională care să limiteze libertatea de opțiune a legiuitorului în ceea ce privește modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale.