Decizia nr. 38/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpatii Draghici Dumitru, Heroiu Gheorghe și Duta Constantin, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 1994, în prezenta procurorului și a părților, fiind consemnate în încheierea din acea data când Curtea a aminat pronunțarea la 20 aprilie 1994 și apoi la 27 aprilie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 101/P/1992 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București, Duta Constantin a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 229 din Codul penal referitoare la înșelăciunea în paguba avutului obștesc, iar Heroiu Gheorghe și Draghici Dumitru pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. 2 din Codul penal privind abuzul în serviciu contra intereselor obștești.

În fața Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală, la termenul de judecată din 19 mai 1993, inculpatii au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal. În susținerea excepției se arata, în esenta, ca termenul de avut obștesc definit de Codul penal este în contradictie cu dispozițiile constituționale privind proprietatea și, pe cale de consecința, abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca excepția ridicată are în vedere și noțiunea de funcționar, care nu mai corespunde actualei ordini de drept, pentru ca organismele la care se referă (organe sau instituții de stat, ori întreprinderi sau organizații economice de stat) nu mai exista, Constituția reglementind un alt sistem de autorități publice.

Prin Încheierea din 19 mai 1993, Tribunalul Municipiului București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate vizind art. 248 alin. 2 din Codul penal. Exprimindu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța a considerat ca excepția este intemeiata, deoarece conceptele de avut obștesc, economie naționala și funcționar nu-și mai găsesc locul în ordinea de drept instaurată după Constituția din 1991.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competența Curții Constituționale, considerind ca este o problemă de interpretare ce revine instanțelor judecătorești, iar pe fond susține ca atât noțiunea de obștesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cît și categoria juridică de avut obștesc, în care se identifica doar bunurile proprietății publice, nu contravin dispozițiilor constituționale.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părților prezentate în ședința publică din 9 martie 1994, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la dispozițiile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta intră în atribuțiile sale chiar dacă dispozițiile legale invocate a fi neconstituționale sunt anterioare Constituției, întrucît este vorba de raporturi juridice stabilite pe baza lor după intrarea în vigoare a legii fundamentale. Este adevărat ca instanța judecătorească putea face aplicarea art. 150 alin. (1) din Constituție și să constate ca unele dispoziții din Codul penal sunt abrogate. Instanța însă, deși a opinat pentru neconstituționalitatea prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii și, mai mult, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei.

Curtea Constituțională constata ca inculpatul Duta Constantin, care a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului obștesc, prevăzută de art. 229 din Codul penal, a invocat, alături de ceilalți doi inculpați, excepția de neconstituționalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal referitor la abuzul în serviciu contra intereselor obștești, care nu are legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecata. Pe cale de consecința, excepția invocată de acesta urmează a fi respinsă, în considerarea dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

În ce privește art. 248 din Codul penal, Curtea Constituțională constata ca textul, în alin. 1, reglementează ipoteza procedurii unei "pagube avutului obștesc", iar în alin. 2, ipoteza producerii unei "pagube importante economiei naționale". Referitor la prima ipoteza, prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile art. 248 din Codul penal referitoare la paguba avutului obștesc sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu referire la alin. 2 al art. 248 din Codul penal, care reglementează ipoteza producerii, prin infracțiune, a unei pagube economiei naționale, Curtea Constituțională constata că nu exista o similitudine între notiunile de paguba adusă avutului obștesc și paguba adusă economiei naționale. În prima ipoteza este avut în vedere patrimoniul unității pagubite, pe când al doilea concept se referă la pagubirea economiei naționale, ceea ce excede sfera patrimoniului unității pagubite. De aceea practica jurisdicțională a Curții Constituționale referitoare la conceptul de paguba adusă avutului obștesc nu este aplicabilă conceptului de pagubire a economiei naționale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui măsuri de protecție penală în considerarea acestor interese. Rezultă ca, de principiu, o asemenea protecție, indiferent ca a fost sau este instituită, nu poate fi neconstitutionala.

În ce privește noțiunea de funcționar, se constată că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă ca, potrivit Constituției, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult, deci, conceptul general de funcționar nu este de nivel constituțional.

În consecința, reglementările referitoare la noțiunea de funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de persoanele care au aceasta calitate, sunt de nivelul legii. De aceea susținerile privind neconstituționalitatea notiunii de funcționar sunt neintemeiate, deoarece reglementarea acestei notiuni în Codul penal nu numai că nu încalcă o prevedere expresă a Constituției, ci, dimpotriva, corespunde, asa cum s-a arătat, conceptiei constituționale privind reglementarea statutului funcționarului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Draghici Dumitru, Heroiu Gheorghe și Duta Constantin în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului București - Secția a II-a penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 1994.