Decizia nr. 37/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul penal, invocată de Mitrea Florin și Butnaru Ioan în Dosarul nr. 525/1993 al Judecătoriei Tulcea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 1994, în lipsa părților cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată. Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea la 20 aprilie și apoi la 27 aprilie.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, dispozițiile

art. 224 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:

Prin rechizitoriul Procuraturii Tulcea au fost trimiși în judecata inculpatii Mitrea Florin și Butnaru Ioan pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba avutului obștesc - art. 208 și 209 lit. a) și e), raportate la art. 224 alin. 1 din Codul penal.

În fața Judecătoriei Tulcea, la termenul de 9 februarie 1993, inculpatii, prin apărătorul lor, au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal.

Judecătoria Tulcea, prin încheierea din aceeași dată, a dispus suspendarea judecații cauzei și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În opinia exprimată, instanța apreciază ca dispozițiile art. 224 din Codul penal nu sunt neconstituționale, urmînd ca "la soluționarea cauzei, în funcție de calificarea clara a bunurilor sustrase ca făcând parte din avutul particular sau public, să se mențină încadrarea data prin rechizitor sau să se opereze o schimbare a încadrării juridice din art. 208 și 209, raportate la art. 224 din Codul penal, în art. 208 și 209 din Codul penal".

În temeiul

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepția invocată nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problemă de interpretare juridică, de competența instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte, dispozițiile din Codul penal privind avutul obștesc nu contravin Constituției, această categorie juridică având o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publică.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanța de judecată nu a reținut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecința a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, Curtea Constituțională constata ca interpretarea acestor dispoziții a făcut și obiectul Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și aceea prevăzută de art. 224 din Codul penal - furtul în paguba avutului obștesc -, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție.

În baza deciziei sus-menționate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a respins recursul Ministerului Public împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 26 mai 1993

prin care se constatase ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acesta urmează să se aplice cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate privind art. 224 din Codul penal este lipsită de obiect, deoarece, astfel cum s-a arătat, prin Decizia Curții Constituționale nr. 33/1993, rămasă definitivă prin Decizia Curții Constituționale nr. 63/1993, s-a constatat abrogarea parțială a acestui articol.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3,

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Mitrea Florin și Butnaru Ioan în Dosarul nr. 525/1993 al Judecătoriei Tulcea, întrucît, prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 224 din Codul penal urmînd să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 1994.