Decizia nr. 22/1995
privind constituționalitatea modului de alcătuire a Biroului permanent al Camerei Deputaților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Pus în aplicare prin 1
- Decizia nr. 650/2018 25 octombrie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 [cu referir…
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaților, prin liderul acestuia, domnul deputat Calin Anastasiu, a sesizat, la 7 februarie 1995, Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea modului de alcătuire a Biroului permanent al Camerei Deputaților, ales în data de 6 februarie 1995.
În sesizare se arata ca au fost incalcate, cu aceasta ocazie, atât dispozițiile art. 61 alin. (2) și alin. (5) din Constituție, cît și cele ale art. 23 alin. 2 și art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților, dispoziții care impun regula exprimarii configurației politice a fiecărei Camere în structurile interne de lucru. Prin încălcarea acestor prevederi constituționale și regulamentare, Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale a fost lipsit de locul ce i se cuvine în Biroul permanent.
În drept, sesizarea se bazează, în esenta, pe interpretarea dispozițiilor art. 144 lit. b) din Constituție, potrivit cărora Curtea Constituțională este competența sa controleze constituționalitatea regulamentelor Parlamentului, în sensul că această competență ar implica și controlul constituționalității hotărîrilor adoptate pe temeiul regulamentelor respective.
În vederea soluționării sesizării, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 47/1992 s-a solicitat punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, care, cu adresa nr. 90/Rg/1995, a comunicat acest punct de vedere, solicitând respingerea sesizării, întrucît atât Constituția cît și Legea nr. 47/1992 nu supun controlului de constituționalitate alegerea Biroului permanent și, în consecința, sesizarea Curții Constituționale de către un grup parlamentar este posibila numai atunci când se contesta constituționalitatea unor prevederi regulamentare, or, în sesizare, se contesta măsuri de aplicare a regulamentului.
Pe fond, se apreciază ca sesizarea Curții Constituționale se datorează faptului ca la începutul primei sesiuni ordinare a anului 1995, la Camera Deputaților, Grupul parlamentar liberal s-a transformat în Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale, ajungind la un număr de 26 de membri. Pe aceasta baza s-a solicitat Biroului permanent repartizarea unui loc în cadrul acestuia. Cererea a fost respinsă, deoarece s-a aprobat cu unanimitate de voturi respectarea algoritmului de repartizare a locurilor în Biroul permanent în funcție de ponderea grupurilor parlamentare în totalul deputaților, algoritm stabilit la începutul legislaturii pe întreaga durata a acesteia, aplicabil în patru etape, fiecărei etape corespunzându-i o sesiune de toamna și una de primavara. În vederea respectării configurației politice a Camerei, s-a admis ca determinarea întinderii acestui drept să se facă nu o dată pentru întreaga legislatura, ci pentru perioade de un an, având în vedere sesiunile de toamna și de primavara. În aceste doua sesiuni, locurile se repartizează în ordinea ponderii grupurilor parlamentare în totalul deputaților și ținând seama de numărul de locuri ce le revin pentru fiecare sesiune în Biroul permanent. Prin aceasta mișcare de rotație se asigura ca fiecare grup să-și valorifice vocația de a avea locuri în Biroul permanent, potrivit ponderii sale în totalul deputaților, motiv pentru care noul grup parlamentar, în actuala sesiune, nu dispune de un loc în Biroul permanent.
Se considera ca sesizarea este vadit nefondata. În continuarea punctului de vedere se adauga anexele care dovedesc cele afirmate. În stenograma ședinței Camerei Deputaților din 6 februarie 1995 se arata: la ședința Biroului permanent, în care s-au reafirmat înțelegerile de mai sus, au participat și liderii grupurilor parlamentare și, în unanimitate, s-au votat propunerile de soluții; supusă la vot în Camera, aceasta înțelegere a fost votată, cu o singura abținere.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
examinînd sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere comunicat de Camera Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 23 alin. 2 și ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților, precum și prevederile art. 144 lit. b) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale solicita Curții să constate modul neconstitutional de alcătuire a Biroului permanent al Camerei Deputaților, ales în data de 6 februarie 1995. Se considera ca prin acest mod de alcătuire s-au încălcat dispozițiile art. 61 alin. (2) și (5) din Constituție și ale art. 23 alin. 2 și art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaților.
Articolul 61
alin. (2) din Constituție stabilește ca "Fiecare Cameră își alege un Birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului camerelor. Ceilalți membri ai Birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii Birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului", iar alin. (5) al aceluiași articol stabilește ca "Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere".
Fața de conținutul sesizării, în discuție sunt puse doua reguli, și anume: alegerea la începutul fiecărei sesiuni și respectarea configurației politice a Camerei.
Cît privește art. 23 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, el prevede că "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent care revine, pe funcții, unor grupuri parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei", iar art. 24 din regulament stabilește ca "Vicepreședinții, secretarii și chestorii sunt aleși la începutul sesiuni ordinare".
Comparând textele constituționale cu cele din regulament se observa clar că nu exista nici o contradictie între ele.
Dispozițiile regulamentare preiau și detaliază dispozițiile constituționale, fără a le încalcă. Este o operațiune fireasca și desigur constituțională.
În sesizare, Grupul parlamentar nu contesta constituționalitatea prevederilor regulamentare, ci doar a modului de aplicare a acestor reguli.
Sub acest aspect trebuie însă observat ca art. 144 lit. b) din Constituție împuternicește Curtea Constituțională să se pronunțe asupra "constituționalității regulamentelor Parlamentului".
Ca atare, Curtea Constituțională nu este competența de a se pronunța și asupra modului de aplicare a regulamentelor. O asemenea extindere de competența ar încalcă nu numai dispozițiile clare și explicite ale art. 144 lit. b) din Constituție, ci și autonomia regulamentara, organizatorică și funcțională a Parlamentului, în speta a Camerei Deputaților, astfel cum rezultă ea din întregul capitol I al titlului III din Constituție. De altfel, printr-o decizie a sa (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993 cu privire la constituționalitatea art. 2 din Regulamentul Adunării Deputaților din 27 iunie 1990), Curtea Constituțională a statuat ca numai Camera Deputaților poate decide asupra modalităților, procedurilor și condițiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare în virtutea căruia ea își stabilește organizarea și desfășurarea propriei activități, respectându-se, firește, normele constituționale care și-ar găsi aplicații în astfel de situații. Mai mult, printr-o alta decizie (Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993 privind invalidarea mandatului unui deputat); Curtea Constituțională a arătat ca art. 144 lit. b) din Constituție privește exclusiv regulamentele Camerelor și, ca atare, rezultă ca "nu intră în competența Curții Constituționale controlul actelor de aplicare a regulamentelor respective".
Este deci conform Constituției și practicii Curții Constituționale faptul ca controlul de constituționalitate nu se poate extinde asupra actelor de aplicare a dispozițiilor regulamentare. Aplicarea regulamentului este o atribuție a Camerei Deputaților. Orice imixtiune în aceasta activitate din partea unor autorități publice exterioare Camerei Deputaților ar putea fi calificată ca o încălcare a autonomiei acesteia. În situația unor plângeri sau contestații ale deputaților sau grupurilor parlamentare privind măsurile concrete de aplicare a regulamentului, constituțională este folosirea căilor și procedurilor exclusiv parlamentare.
Curtea Constituțională nu poate să nu observe, de asemenea, ca din lectura stenogramei, anexată la dosar, rezultă ca nici la ședința Biroului permanent cu liderii grupurilor parlamentare, nici în ședința plenara a Camerei Deputaților nu s-a ridicat și nu s-a dezbătut o asemenea problema și nu au existat contestații în acest sens. Din stenograma ședinței Camerei Deputaților rezultă ca propunerile pentru repartizarea pe funcții a locurilor în Biroul permanent au fost acceptate fără nici un vot împotriva și doar cu o singura abținere.
Fața de cele arătate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituție, precum și ale art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.b), art. 21 și art. 22 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca soluționarea sesizării Grupului parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaților nu este de competența Curții Constituționale.
2. Prezenta decizie se comunică Grupului parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaților, precum și Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 27 februarie 1995 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.