Decizia nr. 760/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Veronica Trifu, Andreea-Elena Crainic, Adam Sava, Roza Szasz, Cristian Aurel Pop și Rada-Augusta Muntean în Dosarul nr. 335/33/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.082D/2012.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar a fost comunicat punctul de vedere al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit căruia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 2 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 335/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Veronica Trifu, Andreea-Elena Crainic, Adam Sava, Roza Szasz, Cristian Aurel Pop și Rada-Augusta Muntean în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulate de către autorii excepției având ca obiect emiterea unui act administrativ privind măsuri reparatorii.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă.
I. Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), autorii arată, în esență, următoarele:
Motivele enumerate de către Guvern în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate nu justifică existența unei situații extraordinare și a urgenței în adoptarea acesteia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea-pilot în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României în luna octombrie 2010, astfel încât s-a acordat statului român un termen de 18 luni în vederea adoptării unor măsuri care să eficientizeze procedura acordării despăgubirilor pentru imobilele naționalizate. Imposibilitatea de a acorda persoanelor îndreptățite acțiuni la Fondul "Proprietatea" nu impune sistarea procedurii ce trebuie parcursă până la emiterea titlului de despăgubire. Modalitatea de finanțare a acestor despăgubiri trebuia stabilită înainte de a se ajunge la situația critică de finalizare a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la Fondul "Proprietatea", iar lentoarea Parlamentului în adoptarea unei noi legislații în materia măsurilor reparatorii în echivalent nu se încadrează în situațiile extraordinare ce nu pot fi amânate și trebuie soluționate prin adoptarea unei ordonanțe de urgență.
Totodată, arată că dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție impun ca o ordonanță de urgență să nu afecteze drepturile prevăzute de Legea fundamentală, or,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
îngrădește atât dreptul de proprietate al autorilor excepției, cât și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
II. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă:
a. Consideră că actul normativ criticat este contrar atât dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, cât și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Susțin, în esență, că suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire și a procedurilor privind evaluarea imobilelor încalcă dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil din perspectiva soluționării unei cereri într-un termen rezonabil. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al termenului se analizează în concreto, în raport cu circumstanțele speciale ale fiecărei cauze, însă, atunci când termenul apare, prima facie, exorbitant, statul în cauză este chemat să ofere explicații cu privire la motivele care au stat la baza întârzierii. Fac referire la hotărârile din 22 iulie 1999, 26 octombrie 1999 și 15 iulie 1982 pronunțate în cauzele Santos împotriva Portugaliei, Maini împotriva Franței și Eckle împotriva Germaniei. De asemenea, arată că în cauze ce trebuiau soluționate în temeiul titlului VII din
Legea nr. 247/2005 , s-a constatat în nenumărate rânduri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului faptul că nu s-a respectat un termen rezonabil, de pildă în cauzele Faimblat împotriva României, Matache și alții împotriva României, Tudor împotriva României, Ruxandra Ionescu împotriva României și Porteanu împotriva României. Consideră că statul nu se poate apăra invocând lipsa mijloacelor necesare asigurării celerității, aglomerarea organismelor sale sau lipsa unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.
b. Susțin că se aduce atingere art. 44 alin. (1) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Arată că, în interpretarea Curții de la Strasbourg, noțiunea de "bun" nu desemnează doar bunuri corporale, ci poate avea semnificația unui ansamblu de drepturi și interese ale unei persoane, cu valoare patrimonială. Astfel, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică. Fac referire la Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Afacerea Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis împotriva Greciei, în care Curtea a reținut faptul că noțiunea de "bun" include și drepturile unei persoane asupra unei creanțe. Prin urmare, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autorii susțin că beneficiază de protecția conferită de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Consideră că adoptarea ordonanței de urgență criticate constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, or, orice privare de proprietate trebuie să răspundă anumitor exigențe și poate fi justificată dacă a intervenit pentru o cauză de utilitate publică, în condițiile prevăzute de Constituție și de principiile generale ale dreptului internațional, ordonanța de urgență criticată neîncadrându-se în niciuna dintre condițiile evidențiate.
Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prevederile criticate sunt constituționale, nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil și dreptul de creanță, atât timp cât suspendarea exercitării dreptului la despăgubiri este temporară și, de asemenea, nu este afectată substanța dreptului de creanță. Consideră că prevederile criticate nu cuprind norme care să repună în discuție dreptul de proprietate recunoscut în condițiile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul opinează în sensul că măsurile propuse în cuprinsul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012
nu sunt de natură a aduce atingere dispozițiilor art. 44 din Constituție. În acest sens, arată că în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de față, Guvernul român nu numai că nu refuză plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, ci doar suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din
Legea nr. 247/2005 , în scopul declarat de a consolida cadrul normativ necesar aplicării anumitor dispoziții din acest titlu. Așadar, Guvernul rămâne obligat ca pe o perioadă relativ scurtă de timp să creeze cadrul legal necesar concretizării dreptului privind acordarea de despăgubiri certe, previzibile și concrete, actul normativ criticat pentru neconstituționalitate neavând ca efect anihilarea acestei obligații, ci pregătirea cadrului necesar pentru implementarea hotărârii-pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În acest context, consideră că nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Or, Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți proprietarii imobilelor preluate abuziv și nu refuză punerea în executare a unor hotărâri judecătorești care constată aceste despăgubiri, ci doar a adoptat o măsură temporară. Face referire la
potrivit căreia măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere comunicat, face precizarea că își menține opinia, formulată și în Dosarul nr. 918D/2012 al Curții Constituționale, în sensul constituționalității prevederilor criticate. Actul normativ criticat nu este de natură a încălca principiul separației puterilor în stat, întrucât a fost emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, Guvernul putând adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, lucru ce s-a realizat în speța de față. Totodată, actul normativ criticat nu îngrădește nici dreptul de proprietate, adoptarea acestuia având drept scop tocmai necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea de despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012
nu încalcă nici accesul liber la justiție, întrucât nu afectează procedurile judiciare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului unic alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012.
Ulterior invocării excepției de neconstituționalitate și sesizării Curții Constituționale,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
a fost aprobată, cu modificări prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.
În prezent, prevederile articolului unic alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
au următorul conținut: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorilor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și art. 115 alin. (4) privind competența Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare și alin. (6) referitor la domeniile de reglementare. Sunt invocate atât dispozițiile art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
I. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă potrivit cărora actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală, Curtea reține următoarele:
a. Cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție:
Curtea, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". Curtea a arătat, prin
Decizia nr. 1.008/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.
În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinarea cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: inexistența, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor, care impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, întrucât Fondul "Proprietatea", creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; imposibilitatea exercitării dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul "Proprietatea" de către persoanele îndreptățite; necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României; respectarea dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, care prevăd faptul că "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare"; necesitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanței de urgență, în mod cumulat, și plecând de la premisa constatată de către Curte prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , în care s-a reținut că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, Curtea reține că, în cauza de față, există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât se poate considera că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă, chiar dacă debitor este statul.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare.
b. O altă critică formulată de autorul excepției constă în faptul că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
afectează drepturi și libertăți constituționale, respectiv atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite, cât și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, fiind contrară art. 115 alin. (6) din Constituție.
Articolul 115
alin. (6) din Constituție prevede că "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
Potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, din interpretarea textului constituțional se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale" și că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de textul constituțional, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Așa fiind, pentru a constata încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție în cauza dedusă judecății, instanța constituțională este chemată să aprecieze dacă drepturile constituționale invocate de către autorul excepției de neconstituționalitate au fost afectate prin adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 . Prin urmare, în continuare, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului.
II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată următoarele:
a. În ceea ce privește dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 .
Soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară (fiind luată până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susțin autorii excepției.
În concluzie, măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
b. Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale -
Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, "procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația".
În acest context, Curtea observă că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie care este foarte mare.
De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
Or, în cauza de față, Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
În concluzie, o atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenție, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a
Ordonanței de urgență nr. 4/2012
fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești, în această materie, datorită inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.
Acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor justifică adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 , fără ca prin aceasta să se aducă atingere art. 21 alin. (3) din Constituție.
Curtea observă că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație. Se are în vedere, astfel, adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Veronica Trifu, Andreea-Elena Crainic, Adam Sava, Roza Szasz, Cristian Aurel Pop și Rada-Augusta Muntean în Dosarul nr. 335/33/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.