Decizia nr. 44/1995

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 23 martie 1995, de către Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, în legătură cu neconstituționalitatea art. 16 lit. b) și g) din Legea notarilor publici și a activității notariale.

În sesizare se arata, în esenta, ca art. 16, care stabilește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru funcția de notar public, este neconstitutional, întrucît exclude posibilitatea de a fi notar a licențiaților specializați în "Drept economic și administrativ", ceea ce încalcă principiile constituționale privind libera dezvoltare a personalității umane, prevăzut de art. 1 alin. (3), egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și discriminări, instituită de art. 16 alin. (1), dreptul la munca fără îngrădiri și dreptul la libera alegere a profesiei, reglementate de art. 38 alin. (1), exercitarea acestora neputind fi restrînsa decît în condițiile art. 49 alin. (1).

În vederea soluționării sesizării, s-au solicitat, potrivit art. 19 din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale președinților Camerei Deputaților și Senatului, precum și al Guvernului, iar în temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992, opiniile facultăților de drept din București, Cluj-Napoca și Sibiu, precum și relații de la Ministerul Învățământului, în legătură cu situația actuala a specializării "Drept economic și administrativ" din facultățile existente.

Senatul, în punctul sau de vedere, solicita respingerea sesizării, considerind ca prevederile art. 16 lit. b) și g) din Legea notarilor publici și a activității notariale sunt constituționale, deoarece cerința de a fi licențiat în drept-științe juridice sau doctor în drept corespunde pregătirii necesare funcției de notar, pe când specializarea în "Drept economic și administrativ" nu asigura o asemenea pregătire. Se mai arata ca, după Revoluție, Guvernul provizoriu a admis ca cei cu studii de 3 ani sau cu studii administrative să poată da diferențe pentru a fi echivalati cu cei specializați în "științe juridice", însă nici absolvenților care au promovat aceste examene nu li s-au eliberat diplome de licență, ci numai "atestate" care nu pot fi considerate similare licenței dobîndite la absolvirea facultății. De aceea se apreciază ca absolvenții institutelor economico-administrative de 3 ani sau ai secțiilor administrative ale facultăților de drept, neavînd diplome de licență în "studii juridice", nu pot ocupa funcția de notar public, aceasta constituind o măsura de protecție a cetățenilor.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază, de asemenea, ca art. 16 lit. b) și g) din Legea notarilor publici și a activității notariale nu încalcă prevederile Constituției, deoarece notarii publici îndeplinesc un serviciu de interes public, ce presupune o pregătire generală corespunzătoare, de natura să asigure cunoașterea temeinica a legislației și a principiilor de drept. Acestor exigente le corespund dispozițiile art. 16 lit. b) din lege, în care s-a prevăzut condiția ca notarul public să aibă licenta în "Științe juridice" și nu doar specializarea într-o anumită ramura de drept, și anume "Dreptul administrativ".

Se mai arata ca formele de instruire și perfecționare prevăzute în art. 32 alin. (1) din Constituție sunt modalități de exercitare a dreptului la învățătura și ele fiind liber alese, precum și destinate anumitor domenii de activitate, nu se poate susține ca exercitarea drepturilor pe care le conferă numai în acele domenii de activitate ar putea fi privită ca fiind o măsura de discriminare.

În opinia sa, Facultatea de Drept din Sibiu considera ca textele criticate sunt neconstituționale, întrucît fac o discriminare între absolvenții celor două specializări - "Științe juridice" și "Drept economico-administrativ" - din cadrul aceluiași profil.

Facultatea de Drept din cadrul Universitatii București, în opinia exprimată, apreciază ca textele art. 16 lit. b) și g) din lege sunt constituționale, deoarece, pe de o parte, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, iar, pe de altă parte, după anul 1989, Ministerul Învățământului a dat posibilitatea absolvenților Secției "Drept economico-administrativ" sa susțină examene de diferența care să le permită dobindirea unui alt statut.

Direcția generală învățământ superior și cercetare științifică universitară din cadrul Ministerului Învățământului a comunicat situația specializării "Drept economic și administrativ", din care rezultă ca, în prezent, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 283/1993, profilul "Științe juridice" cuprinde doua specializări: "Drept" și "Drept economic și administrativ" și ca aceasta din urma specializare se regaseste la 11 facultăți de stat.

La dosar s-au mai depus, de către deputatul Petru Tanasie, unele observații în legătură cu sesizarea Curții Supreme de Justiție prin care se arata, în esenta, ca prin formularea la condiții de studii "specialitatea științe juridice" nu s-a dorit a se face o discriminare între absolvenții celor două categorii de facultăți de drept ci, dimpotriva, intenția legiuitorului a fost aceea de a evita orice ambiguitate în interpretarea legii, cu privire la profilul facultății, ținând seama ca ambele sunt facultăți de drept, având ca obiect de predare științe juridice.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere. De asemenea, Facultatea de Drept din Cluj-Napoca nu a trimis relațiile solicitate.

În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze sesizarea care s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere obiecția de neconstituționalitate din sesizarea Curții Supreme de Justiție, punctele de vedere ale președintelui Senatului și ale Guvernului, opiniile Ministerului Învățământului, Facultății de Drept din Sibiu și ale Facultății de Drept din cadrul Universitatii București, Legea notarilor publici și a activității notariale, precum și dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În principiu, absolvenții unui profil de învățământ superior nu pot fi puși în situații diferite. Între esenta specializării, data de aceea a profilului, și regimul legal al exercitării profesiei trebuie să fie o corespondenta fireasca. Existenta, în cadrul facultății de drept, a mai multor specializări, de la începutul studiilor universitare, cum a fost în trecut, sau numai în anii III și IV, cum este în prezent, asa cum rezultă din opinia Facultății de Științe Juridice din Sibiu, nu reprezintă argumente care să justifice un tratament diferențiat pentru absolvenții fiecărei specializări, ca și cum ar fi absolvenți cu profiluri diferite. În fond, specializarea este, indiferent de natura sa, în științe juridice, care se contureaza ca o pregătire universitară de profil pentru viitorii juriști, deosebindu-se de pregătirea în științe economice, în științe tehnice, în științe medicale etc.

De altfel, și Hotărârea Guvernului nr. 283/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 22 iulie 1993, reglementează profilul stiintelor juridice cu cele doua specializări - Drept, respectiv Drept economic și administrativ - de unde rezultă ca, în mod logic, cele doua specializări conduc la formarea de specialiști de formatie juridică, care, în esenta, au același gen de studii universitare. Existenta specializării în cadrul unui profil nu se poate întoarce împotriva profilului. Din analiza programelor analitice anexate la dosar, cum se menționează și în opinia Decanatului Facultății de Științe Juridice din Sibiu, rezultă, în mod evident, ca toate disciplinele juridice fundamentale se regăsesc la ambele specializări, chiar dacă uneori diferă numărul de ore, iar alteori denumirea disciplinei este instructivă diferita, dar nu în ce privește materiile de baza.

Primii 2 ani de studii, la ora actuala, sunt identici, specializarea apare numai în anii III și IV, ani în care, de asemenea, exista un număr de materii care sunt identice, atât ca număr de ore, cît și ca denumire: Drept civil, Dreptul mediului înconjurător, Drept comercial, Drept de proprietate intelectuală, pentru anul III, respectiv Drept internațional privat, Dreptul muncii și protecției sociale, Dreptul transporturilor, Protecția juridică a drepturilor omului, pentru anul IV.

Deosebit de relevant pentru cauza de fața este faptul ca disciplina facultativă "Activitate notarială" este cuprinsă, în programa pentru anul IV, numai la specializarea "Drept economic și administrativ". În aceste condiții, interdicția instituită de textul în discuție este nu numai discriminatorie, ci lipsită de un suport faptic și legal adecvat.

Este evident ca legea nu poate fi în consonanta cu substanța formatiunii profesionale a absolvenților facultății de drept, dacă nu da dreptul, deopotrivă, absolvenților ambelor specializări de a ocupa funcția de notar, părând chiar mai îndreptățiți pentru aceasta funcție - dacă se are în vedere disciplina facultativă menționată - absolvenții specializării "Drept economic și administrativ".

Este, de asemenea, de observat ca în punctul de vedere al Senatului se face o confuzie între institutele de 3 ani și facultățile care au durata studiilor de minimum 4 ani. Specializarea "Drept administrativ" nu a fost niciodată expresia unui program de studii de 3 ani, cunoscut, în general, ca specific doar pentru pregatiri de genul subinginerilor și al altor categorii profesionale asemănătoare.

În concluzie, în prezenta unuia și aceluiași profil de pregătire universitară, anume "Științe juridice", absolvenții acestui profil, indiferent cum este denumita specializarea, au, în esenta, aceeași licenta, întrucît nu se poate susține ca licenta într-un profil o da numai o anumită specializare a acestuia, chiar dacă, prin numărul de studenți, aceasta specializare are o pondere mult mai mare.

Prin urmare, prevederile art. 16 lit. b) din Legea notarilor publici și a activității notariale, atacate, intră în consonanta cu principiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 38 din Constituție, numai dacă se înțelege ca ele vizează profilul "Științe juridice" și nu numai o specializare din cadrul acestuia.

În alta ordine de idei, Curtea Constituțională retine ca absolvenții acestei specializări, în mod constant, au ocupat și funcția de notar, iar restrîngerea, pentru absolvenții acestei specializări, a accesului spre aceasta funcție, apare ca o încălcare a principiilor consacrate în art. 1 alin. (3), precum și în art. 38 din Constituție.

Potrivit art. 38 din Constituție, dreptul la munca nu poate fi îngrădit, pe de o parte, iar alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere, pe de altă parte. De aceea un act normativ care stabilește o interdicție pentru o anumită categorie de absolvenți de a ocupa o anumită funcție, pe care aceștia o puteau ocupa până în acel moment, reprezintă o încălcare a textului constituțional evocat mai sus. Distinct de acest aspect, s-ar crea o discriminare și între absolvenții specializării "Drept economic și administrativ", deoarece, chiar potrivit noii reglementări, unii ar putea sa ocupe funcția de notar, și anume cei prevăzuți la art. 16 lit. g), și alții nu, chiar din aceeași promotie, când ei sunt absolvenți ai uneia și ai aceleiași specializări, în baza unuia și aceluiași plan de învățământ, ceea ce evident că nu poate fi acceptat. Ar fi de data aceasta un tratament juridic privilegiat pentru unii și discriminatoriu pentru alții, contrar art. 16 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din Constituție, nu numai în cadrul profilului, dar, ceea ce este și mai grav, în cadrul unei specializări din cadrul profilului.

Soluția de mai sus, în legătură cu interpretarea lit. b) a art. 16 din Legea notarilor publici și a activității notariale, se impune pe cale de consecința și la lit. g) a aceluiași articol, raminind fără obiect excepția de neconstituționalitate invocată de Curtea Suprema de Justiție.

Având în vedere considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 49 alin. (1) și ale art. 144 lit. a) din Constituție, precum și prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Constata ca prevederile art. 16 lit. b) din Legea notarilor publici și a activității notariale sunt constituționale numai în măsura în care prin expresia "licențiat în drept-științe juridice" se înțelege absolventul unei facultăți de drept, indiferent de specializare.

2. Constata ca dispozițiile art. 16 lit. g) din aceeași lege sunt constituționale.

3. Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 2 mai 1995 și la ea au participat : Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.