Decizia nr. 196/2007

Articolul 86

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului încalcă, în opinia autoarei excepției, egalitatea în drepturi, deoarece creează Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului un statut privilegiat în raport cu alte subiecte de drept care au calitatea de debitor în raporturi juridice determinate.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 22/2002

criticate "sunt neconstituționale în raport de prevederile art. 21, art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Se arată că aceste texte de lege "creează o stare de imposibilitate pentru creditori de a-și pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva instituțiilor publice, în situația în care acestea nu plătesc de bunăvoie", or, "garanțiile unui proces echitabil de care a beneficiat justițiabilul în cursul fazei judiciare a procedurii își pierd rațiunile de a fi, în situația în care administrația refuză, omite sau întârzie să execute hotărârea judecătorească." În acest sens, se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele Di Pede contra Italiei și Sabin Popescu contra României, în care se statuează că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, vizează și executarea hotărârilor judecătorești. Totodată, se arată că instituirea prin normele criticate a unor limite în executarea hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva instituțiilor publice, în sensul că pot fi executate doar resursele bănești alocate special de la buget în acest scop, creează un exces de protecție a instituțiilor publice în raporturile cu creditorul privat, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală. Cât privește

art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, se apreciază că este în concordanță cu dispozițiile Legii fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 288/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, precum și prevederile

art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, au următorul cuprins:

- Art. 1: "Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă."

- Art. 2: "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii."

- Art. 3: "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii."

Prevederile

art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului au următorul cuprins:

"Cererile formulate de A.V.A.S. și orice alte acte procedurale efectuate de și pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni și orice alte taxe."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3), referitoare la statul român de drept, ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

I. Astfel, în ceea ce privește

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , aceasta, în ansamblul său, cât și pe articole, a mai fost supusă controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Prin numeroase decizii, de exemplu: Deciziile nr. 842 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, nr. 552 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, nr. 255 din 17 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 26 iunie 2003, nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, și nr. 202 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte deja examinate de Curte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

II. De asemenea, în ceea ce privește constituționalitatea

art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi și față de critici similare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa. Astfel, prin

Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate invocată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate în decizia mai sus menționată sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și ale

art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "ONT CARPAȚI" - S.A. în Dosarul nr. 7.624/2/2006 (Număr în format vechi 1454/2006) al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.