Decizia nr. 77/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din București în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca obținerea autorizației de construcție nu constituie o ingradire a dreptului de proprietate, deoarece exercitarea acestui drept trebuie facuta cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 18.564/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit în temeiul acestor dispoziții de lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât restrânge "posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiționarea obținerii autorizației de construcție pentru lucrările menționate în cuprinsul acestui text de lege...". Autorul excepției considera ca aceasta restrangere nu s-ar încadra în limitarea expresă prevăzută la art. 41 alin. (6) din Constituție. Se susține ca textul criticat încalcă și dispozițiile art. 49 alin. (1) din Constituție, dat fiind ca restrangerea exercițiului drepturilor constituționale nu se poate face decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text constituțional, "iar restrangerea realizată prin dispozițiile

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) din Constituție".

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul excepției ridicate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale. În acest sens se arata ca obligația obținerii autorizației pentru lucrările prevăzute la

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, nu constituie o ingradire a exercitării dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca prin aplicarea măsurilor criticate nu se încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, ci, dimpotriva, sunt ocrotite drepturi fundamentale ale omului, alături de dreptul de proprietate, "întrucât executarea unor lucrări fără autorizație, deci fără respectarea unor reguli privind construcțiile poate avea urmări care ar afecta integritatea corporală, sănătatea, chiar viața cetățenilor".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, dispoziții al căror conținut este următorul: "Autorizația de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clădirilor de orice fel;".

Curtea Constituțională constata ca dispozițiile

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizării Curții prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București, textul criticat avea următoarea redactare:

- art. 3 lit. a): "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație ori alte intervenții care afectează siguranța construcției sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8 lit. f);".

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, a fost, de asemenea, modificată și completată prin

Legea nr. 453 din 18 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textul ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate și-a păstrat redactarea data prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 231/2000 .

În aceasta situație Curtea Constituțională constata ca, deși textele de lege criticate ca fiind neconstituționale au fost modificate atât anterior, cat și ulterior sesizării sale prin Încheierea din 6 aprilie 2001, în noua redactare se păstrează soluția legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției subzistă. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituționalității unei dispoziții legale modificate ulterior invocarii excepției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluționarea excepției nu este necesară o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin textul de lege criticat se sancționează contraventional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, fără autorizație de construire.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenție prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale pentru construirea unei terase fără autorizație de construire.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Autorul excepției considera ca textul criticat restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiționarea obținerii autorizației de construire, ceea ce în opinia sa ar contraveni atât art. 41 alin. (1) și (6), cat și art. 49 alin. (1) din Constituție. Curtea retine ca regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituțional al ocrotirii proprietății. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții, atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia textul

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, ar contraveni prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție, în sensul celor susținute de autorul excepției.