Decizia nr. 259/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia reprezintă aspecte de aplicare și de interpretare a legii, a căror soluționare este de competența instanței de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierea din 12 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 14.341/2000, Judecătoria Sectorului 3, municipiul București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, excepție ridicată de Stancu Mitulescu într-o cauza având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenție întocmit în temeiul acestor dispoziții de lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, raportat la art. 3 lit. a) din aceeași lege, "limitează și chiar lipsește de conținut dreptul de proprietate" pe care autorul excepției îl are asupra construcției, incalcandu-se astfel art. 41 și 135 din Constituție, texte prin care se garantează dreptul de proprietate și obligația statului de a ocroti proprietatea. De altfel, se considera ca, potrivit legii, în cazul garajelor autorizația de construire nu este necesară.

Judecătoria Sectorului 3, municipiul București, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul excepției ridicate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale. În acest sens se arata ca, deși

Legea nr. 50/1991

nu menționează expres garajele printre construcțiile ce nu pot fi realizate fără autorizație, practica este constanta în a le încadra în categoria obiectivelor ce presupun autorizarea prealabilă. Pe de altă parte se mai arata ca, potrivit dispozițiilor art. 41 din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, or,

Legea nr. 50/1991

nu face decât sa stabilească anumite condiții privind exercitarea dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca "existenta obligației de a construi, reconstrui etc. orice fel de clădire, numai cu autorizație, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate sau a oricărui alt drept fundamental al omului".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, dispoziții al căror conținut este următorul:

- art. 3 lit. a): "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clădirilor de orice fel;";

- art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) executarea, fără autorizație sau cu încălcarea acesteia, precum și a proiectelor aprobate, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor de la lit. b);"

Curtea Constituțională constata ca dispozițiile art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizării Curții prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul București, textele criticate aveau următoarea redactare:

- art. 3 lit. a): "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație ori alte intervenții care afectează siguranța construcției sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8 lit. f;";

- art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) executarea sau desființarea totală ori parțială, fără autorizație, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor de la lit. b), de către investitor și executant;"

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, a fost, de asemenea, modificată și completată prin

Legea nr. 453 din 18 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textele ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate și-au păstrat redactarea data prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 231/2000 .

În aceasta situație Curtea Constituțională constata ca, deși textele de lege criticate ca fiind neconstituționale au fost modificate atât anterior, cat și ulterior sesizării sale prin Încheierea din 12 decembrie 2000, în noua redactare se păstrează soluția legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției subzistă. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituționalității unei dispoziții legale modificate ulterior invocarii excepției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluționarea excepției nu este necesară o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Prin textele de lege criticate se sancționează contraventional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, fără autorizație de construire.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenție, prin care se dispune aplicarea unei amenzi contravenționale și desființarea construcției, în speta a garajului. Autorul excepției considera ca "garajul nu face parte din construcțiile pentru care este necesară eliberarea unei autorizații de construcție", asa încât prin dispozițiile criticate se încalcă "drepturile fundamentale ale cetățeanului garantate de Constituție, respectiv art. 41 și art. 135 din Constituția României", "deoarece limitează și chiar lipsește de conținut dreptul de proprietate pe care contestatorul îl are asupra acestui garaj".

În ceea ce privește critica potrivit căreia textele de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate încalcă dispozițiile art. 41 și 135 din Constituție, Curtea retine ca regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituțional al ocrotirii proprietății.

În legătură cu susținerea conform căreia "garajul nu face parte din construcțiile pentru care este necesară eliberarea unei autorizații de construcție" Curtea Constituțională constata ca, în realitate, acesta este un aspect care privește modul de aplicare a reglementării legale, iar nu constituționalitatea textelor de lege criticate. Or, potrivit

art. 2 alin. (2) teza finala din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției". Asadar, problema dacă o anumită categorie de construcții - în speta, garajele - intra sau nu sub incidența prevederilor

Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie rezolvată de instanța de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2001.

PRE$EDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu