Decizia nr. 257/2003

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Marin Puciu în Dosarul nr. 2.796/2002 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, întrucât considera ca textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății private și la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci constituie o sancțiune pentru nerespectarea unor dispoziții legale, în acest sens invocandu-se jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.796/2002, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Marin Puciu într-o cauza civilă, având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate contravin art. 41 și 49 din Constituție. În esenta, se arata ca prin aplicarea acestor dispoziții de lege constructorul sancționat printr-un proces-verbal de contravenție este obligat sa demoleze construcția edificata pe un teren proprietate privată, cu respectarea regulilor de urbanism în vigoare la acea data, "deși din diverse motive nu a fost obținută autorizația de construcție", ceea ce încalcă prevederile art. 41 din Constituție privitoare la dreptul persoanei de a dispune de proprietatea sa. Textele de lege criticate contravin și art. 49 din Constituție prin aceea ca atingerea și limitarea dreptului de proprietate privată sunt "vadit disproportionate cu situația data", iar "aplicarea unei astfel de măsuri desființează practic dreptul de proprietate asupra unui imobil deja edificat".

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă considera ca excepția ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "cele susținute de recurent prin excepția de neconstituționalitate vizează o chestiune ce tine de legalitate, iar nu de constituționalitate", precum și ca "prin ultima modificare a

Legii nr. 50/1991 , prin

Legea nr. 453/2001 , textul art. 25 conține un singur alineat în actuala reglementare, iar nu trei sau mai multe, astfel ca excepția de neconstituționalitate ar trebui respinsă ca fiind lipsită de obiect". Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b), se arata ca acestea "reprezintă tocmai o restrictie legală, proporțională cu încălcarea comisă de o persoană prin edificarea unei construcții în condiții de nelegalitate și cu ignorarea unor sarcini puse de partea sa chiar printr-un text constituțional - art. 41 alin. (6) - și care-i revin în calitate de proprietar al terenului, ținând de respectarea

Legii nr. 50/1991 , asigurarea unei bune vecinătăți, protecția mediului etc.".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, în legătură cu invocarea încălcării art. 41 din Constituție, arata ca regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate, în măsura în care dobândirea sau exercitarea acestui drept se abate de la prevederile imperative ale legii.

În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea art. 49 din Constituție, arata ca sancțiunea desființării construcțiilor realizate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege nu constituie o restrangere a exercițiului dreptului de proprietate, ci instituie obligația de a construi în condiții corespunzătoare. În final, se menționează jurisprudenta constanta a Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicată, sunt constituționale. În acest sens, în esenta, se arata ca, potrivit art. 41 din Constituție, invocat chiar de autorul excepției, limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar nerespectarea este sancționată cu desființarea construcțiilor. Se invoca, de asemenea, jurisprudenta Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 593 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, și Decizia nr. 243 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 7 noiembrie 2002, precum și Decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 19 februarie 2001, prin care Curtea Suprema de Justiție a statuat, cu valoare de aplicare și interpretare unitară a dispozițiilor

Legii nr. 50/1991 , republicată, ca "obținerea autorizației de construire pe parcursul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederi al căror conținut este următorul:

- Art. 25 alin. (3): "Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.";

- Art. 27 alin. (1) lit. b): "În cazul în care persoanele sancționate contraventional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administrației publice locale în a carei raza teritorială s-a constatat contravenția va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: [...] b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."

În opinia autorului excepției aceste prevederi contravin art. 41 și 49 din Constituție, prevederi potrivit cărora:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine:

În esenta, critica de neconstituționalitate consta în susținerea potrivit căreia sancțiunea desființării unei construcții, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicată, este contrară prevederilor constituționale ale art. 41 și 49, în condițiile în care construcția a fost edificata pe un teren proprietate privată și cu respectarea regulilor de urbanism în vigoare la data executării ei, dar fără autorizație de construcție.

Aspectul sub care sunt criticate dispozițiile

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 , republicată, a mai fost supus controlului de constituționalitate și Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002. Deși prin acea decizie a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. a) și ale

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 , Curtea constata ca acestea sancționează, de asemenea, cu desființarea totală sau parțială lucrările de construcție executate fără autorizație. Asa fiind, în prezenta cauza își mențin valabilitatea cele statuate prin decizia menționată, în sensul că "regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituțional al ocrotirii proprietății".

Tot astfel a hotărât Curtea prin Decizia nr. 243 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 7 noiembrie 2002, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din legea criticata, sub aceleași aspecte ca și în cauza de fața.

În plus, în acest dosar se invoca și încălcarea dispozițiilor art. 49 din Constituție, referitoare la "Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Cu privire la aceasta, Curtea retine ca prin textele de lege criticate se instituie obligația obținerii autorizației de construcție, al carei scop este prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, sancțiunea nerespectării acestei obligații - desființarea construcției - nefiind contrară art. 49 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) și ale

art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Marin Puciu în Dosarul nr. 2.796/2002 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2003.