Decizia nr. 134/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecătoriei Vaslui.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată. Se arata ca, potrivit dispozițiilor art. 125 din Constituție, stabilirea procedurii de judecată se face prin lege. Totodată prevederile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituție, în condițiile în care instanța poate dispune suspendarea executării și în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.559/2001, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui într-o cauza având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile articolelor de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 24 privind accesul la justiție și, respectiv, dreptul la apărare.

În esenta, autorul excepției considera ca prin executarea unei hotărâri judecătorești definitive se lipsește de conținut instituția recursului, întrucât, conform dispozițiilor legale criticate, existând posibilitatea executării unei hotărâri judecătorești definitive, partea recurenta poate ajunge în situația de faliment, deși a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotărârii definitive pentru motivele prevăzute de lege. Se apreciază, totodată, ca prin posibilitatea punerii în executare silită a unei hotărâri definitive se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt "principiul aflarii adevărului, al exercitării drepturilor procesuale cu buna-credința, al interesului în promovarea unei acțiuni sau exercitarea unei cai de atac".

Judecătoria Vaslui apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât debitorul obligației stabilite prin hotărârea judecătorească are posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării și, în cazul recursului, poate solicita instanței de judecată întoarcerea executării silite, conform art. 404^1 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate, care vizează titlul executoriu, sesizarea organului de executare, competența acestuia și executarea silită, nu pot avea "consecințe asupra liberului acces la justiție, deoarece partea are posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării silite, precum și a exercitării caii de atac a recursului, în condițiile legii". De asemenea, se arata în continuare, "în cazul desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite, legea prevede dreptul celui interesat la întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare". Totodată Guvernul considera că nu se poate susține nici încălcarea dreptului la apărare, întrucât în cadrul procedurilor prevăzute de lege partea interesată dispune de "o serie de mijloace și cai de apărare împotriva pretențiilor părții adverse, sa conteste susținerile acesteia și sa probeze netemeinicia lor, elemente care intră în componenta dreptului la apărare în sens larg".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 372: "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";

- Art. 373: "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se afla acestea. Dacă bunurile urmaribile se afla în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.

Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afară cazurilor în care legea dispune altfel.";

- Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

Actele autentificate de o reprezentanta diplomatică sau consulară a României se vor putea investi cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părțile părtașe la actul autentic.

Dacă nici una din părți nu are domiciliul cunoscut în țara, investirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din Capitala României.";

- Art. 377: "Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în prima instanța, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în prima instanța care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în prima instanța, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în prima instanța, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea potrivit căreia textele de lege menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 24 privind accesul liber la justiție și, respectiv, dreptul la apărare, texte care au următorul cuprins:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituționalitate rezultă ca acestea reglementează titlurile executorii, între care și hotărârile judecătorești, care se investesc cu formula executorie, în cazul în care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc, în condițiile prevăzute strict de lege. În același timp prevederile art. 377 precizează care sunt hotărârile definitive, precum și cele irevocabile. În consecința, aceste texte de lege stabilesc condițiile în care, în urma judecații unui litigiu, se poate realiza executarea silită a obligației stabilite de instanța judecătorească fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă și procedura executării silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condițiilor în care hotărârile definitive sunt executorii este o problemă care tine de opțiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiție și celui al dreptului la apărare, consacrate la art. 21 și 24 din Constituție, Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată. Art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate "și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1", iar potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a a Cărții V din Codul de procedură civilă - art. 399-404 -, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Totodată, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea. În același timp, potrivit art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

De altfel, o parte din textele Codului de procedura civilă criticate prin excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 376 alin. 1 și ale art. 377 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă. În esenta, Curtea a reținut ca, "în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora «competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege», întreaga procedura de executare silită [...] este prevăzută de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă ca părțile au acces la justiție, iar debitorul are la dispoziție garanții procedurale care îi permit să se adreseze instanței și, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanța, să solicite suspendarea executării silite sau chiar anularea titlului care se executa". De asemenea, Curtea a mai reținut, în considerentele deciziei menționate, ca "Prin instituirea de către legiuitor, în textul de lege criticat, a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești, precum și la investirea lor cu formula executorie nu se constituie nici un privilegiu ori discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție".

Soluția pronunțată anterior și considerentele menționate își păstrează valabilitatea, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții în aceasta materie.

În legătură cu critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacă ar fi intemeiata, nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, problema concordanței dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 7.559/2001 al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2002.