Decizia nr. 70/1995

Curtea constituțională a fost sesizată la data de 28 iunie 1995 de către 51 de deputați și anume: Ion Diaconescu, Ion Ratiu, Mircea Ciumara, Barbu Pitigoi, Ion Florian-Angelo, Gavril Dejeu, Nestor Calin, Ion Dinu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Sergiu George Rizescu, Ion Berciu, Mihail Bucur, Mircea Ioan Popa, Sorin Victor Lepsa, Ion Cornita, Mihail Nica, Horia Radu Pascu, Valentin Vasilescu, Mircea-Mihai Munteanu, Tudor Gavril Dunca, George Stanescu, Costel Paunescu, Ion Hui, Aurelian Paul Alecu, Emilian Bratu, Gheorghe Comanescu, Teodor Vintilescu, Ioan Victor Pica, Mihnea-Tudor Ionita, Dan-Florin Trepcea, Romulus Ioan Joca, Petru Litiu, Emil-Teodor Popescu, Ioan Timiș, Victor Bostinaru, Ion Gurau, Alexandru Ota, Corneliu-Constantin Ruse, Paula-Maria Ivanescu, Georgica Alexandrache, Teodor Luputiu, Emil Boros, Mihai Chiriac, Stelian Tanase, Rasvan Dobrescu, Gheorghe Gorun, George Crin Laurentiu Antonescu, Ioan Muresan, Valentin Argesanu și Vasile Gheorghe Victor Pop, în legătură cu neconstituționalitatea unor prevederi ale art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

În sesizare se susține ca, potrivit art. 1 lit. b) din lege, Guvernul este abilitat sa emita ordonanțe pentru completarea și modificarea unor reglementări privind impunerea veniturilor agricole, impozitele și taxele locale, impozitul pe dividende, impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine și ca aceste dispoziții contravin art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze sesizarea, care s-a înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din legea sa de organizare.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca obiecția de neconstituționalitate a art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe este neîntemeiată.

În esenta, se susține ca materia impozitelor și taxelor locale este de domeniul legii ordinare, iar nu al celei organice, și, ca atare, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe. În acest sens, se precizează ca domeniul legilor organice este exclusiv cel prevăzut de Constituție și ca expresia "numai prin lege" are rolul de a inlatura posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte administrative inferioare legii, cum ar fi hotărârile Guvernului, ordinele ori instrucțiunile ministrilor.

Președintele Senatului, în punctul sau de vedere, apreciază ca sesizarea este neîntemeiată, deoarece art. 138 alin. (1) din Constituție, prevazind ca impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, exclude posibilitatea reglementării lor printr-un act normativ inferior legii, nu și posibilitatea de a fi instituite pe baza unei legi de abilitare, printr-o ordonanța a Guvernului emisă în temeiul acestei legi. Se menționează, în acest sens, ca delegarea legislativă este o instituție parlamentară specifică, care, în condiții justificate, da Guvernului competența de a adopta reglementări cu putere de lege, pe calea unei ordonanțe, în limitele abilitarii acordate, și anume cu respectare obiectului reglementării, a termenului de emitere a ordonanței, cu obligația depunerii acesteia spre aprobare Parlamentului într-un anume termen, care o poate aproba sau respinge, conform procedurii de legiferare, printr-o lege supusă întregului proces constituțional de control înainte de promulgare. Se considera ca sesizarea nu distinge între aceste trasaturi esențiale ale instituției delegării legislative, asa încât nu este motivată, neindicându-se nici un temei constituțional de sustinere a tezei invocate.

Potrivit punctului de vedere al Guvernului, sesizarea este nefondata, deoarece prevederile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe nu încalcă art. 138 alin. (1) din Constituție, care stabilește ca impozitele și taxele se reglementează prin lege. Se precizează ca, în regimul constituțional actual, ordonanțele Guvernului au forta juridică a legii, singura limitare impusa de legea fundamentală în materia delegării legislative fiind imposibilitatea emiterii ordonanțelor în domenii ce țin de sfera legilor organice.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere obiecția de neconstituționalitate din sesizarea celor 51 de deputați, punctele de vedere exprimate de președinții celor două Camere ale Parlamentului și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, precum și practica jurisdicțională a Curții în materie, constata următoarele:

Potrivit art. 1 lit. b) din legea ce face obiectul sesizării, Guvernul este abilitat sa emita ordonanțe pentru perfecționarea unor reglementări în domeniul fiscal. În sesizare se considera ca abilitarea acordată în ce privește impunerea veniturilor agricole, impozitele și taxele locale, impozitul pe dividende și impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine este neconstitutionala, deoarece încalcă art. 138 alin. (1) din Constituție, care prevede că impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege.

Obiecția de neconstituționalitate nu este intemeiata.

Termenul numai din prevederea constituțională sus-menționată are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit "pentru organizarea executării legilor" [art. 107 alin. (2) din Constituție], ordine ale ministrilor etc.

Este de menționat ca, potrivit art. 114 alin. (1) din Constituție, Guvernul poate fi abilitat sa emita ordonanțe, însă numai în domeniile în care se poate legifera prin legi ordinare.

Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992 a Curții Constituționale, domeniile legii ordinare nu sunt prevăzute în mod expres de Constituție, ci ele corespund unei competente reziduale de drept comun a legiuitorului, după deducerea domeniilor rezervate legii organice enumerate în art. 72 alin. (3) și în alte prevederi constituționale, precum și a sferei legii constituționale.

Cît privește materia impozitelor și taxelor, aceasta nu face parte din domeniile rezervate legii organice, astfel încât este de domeniul legii ordinare, și, pe cale de consecința, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe. A interpreta ca expresia numai exclude posibilitatea adoptării de ordonanțe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adauga la Constituție. O asemenea interpretare ar fi contrară prevederilor art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituție, care stabilește expres și limitativ domeniul legii organice. De aceea, dacă o lege nu se încadrează în aceste domenii, ea are caracterul unei legi ordinare. Asa cum se arata și în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, în situația în care Adunarea Constituantă ar fi dorit sa dea alt sens prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituție, ar fi adăugat, ca și în alte cazuri prevăzute de legea fundamentală, cuvintul organică după cuvintul lege.

Rezultă deci ca obiecția de neconstituționalitate nu este intemeiata, dispozițiile art. 1 lit. b) din lege, ce fac obiectul controlului, fiind constituționale. Aceasta soluție se impune și în raport cu practica jurisdicțională a Curții, care s-a pronunțat în același sens atât prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, cît și prin Decizia nr. 75 din 13 iulie 1994.

Având în vedere considerentele arătate, dispozițiile art. 72 alin. (3), art. 107 alin. (2), art. 114 alin. (1), art. 138 alin. (1) și ale art. 144 lit a) din Constituție, precum și prevederile art. 17-20 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Constata ca prevederile art. 1 lit. b), referitoare la impunerea veniturilor agricole, impozitele și taxele locale, impozitul pe dividende și impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine, din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe sunt constituționale.

2. Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 18 iulie 1995 și la ea au participat Ioan Muraru, președinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stingu și Victor Dan Zlatescu, judecători.