Decizia nr. 184/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 iunie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 11 iunie 2002 și apoi la 20 iunie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 6.783/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect anularea unui act emis de Bankcoop - Banca Generală de Credit și Promovare - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile legale criticate încalcă, pe de o parte, dreptul persoanei de a se adresa ea însăși justiției pentru apărarea drepturilor sale, iar pe de altă parte, procurorul, exercitandu-și atribuțiile sub autoritatea ministrului justiției, nu este impartial atunci când pornește acțiunea civilă, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 și 131.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă considera, în esenta, ca dispozițiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă "nu trebuie interpretate în sensul că dreptul de a porni acțiunea civilă ar fi limitat doar la situațiile în care se impune <<apărarea drepturilor și a intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale disparutilor, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege>>, ci ori de câte ori apărarea ordinii de drept o impune".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, deoarece dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 .

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esenta, ca "alineatul 1 al articolului 45, în forma sa actuala, reprezintă o concretizare a dispoziției generale conținute în art. 130 alin. (1) din Constituția României, care prevede că în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și interesele cetățenilor".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Ministerul Public poate introduce orice acțiune, în afară de cele strict personale și sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor și ale persoanelor puse sub interdicție, precum și în alte cazuri prevăzute de lege."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt următoarele:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 131: "(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în redactarea criticata de autorul excepției, au fost modificate prin

art. I pct. 19 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , în prezent acestea având următorul conținut: "Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale disparutilor, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege." Asa fiind, în cauza, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă în actuala redactare.

În legătură cu constituționalitatea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sub aspectul posibilității pornirii acțiunii civile de către Ministerul Public, în cazurile prevăzute de acest text, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepția de neconstituționalitate, s-a statuat, în esenta, ca "posibilitatea declanșării procesului civil trebuie să apartina, în principiu, doar persoanei care pretinde ca drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost nesocotite", însă "Curtea constata ca, din interpretarea sistematica a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), ale art. 128 și ale art. 130 alin. (1), nu rezultă ca legiuitorul are obligația de a reglementa dreptul procurorului de a declansa procesul civil, fiind de competența sa exclusiva ca, în considerarea anumitor împrejurări determinate, ca consacre posibilitatea și altor persoane sau organe, în afară de persoana care se pretinde titularul dreptului, de a sesiza instanțele judecătorești. În considerarea unor asemenea situații, dispozițiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacra posibilitatea procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care persoana interesată se afla într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrânsă) sau obiectivă (cazul persoanei dispărute) de a-și exercită dreptul de acces la justiție". De asemenea, s-a mai reținut ca "pe baza aceleiași dispoziții, legiuitorul este îndreptățit sa prevadă aceasta posibilitate și în alte situații în care considera necesar, având în vedere specificul unor acțiuni care judeca potrivit procedurii civile, raportat la prevederile constituționale privind rolul și atribuțiile procurorului". Fața de cele statuate de Curte prin aceasta decizie, care își mențin valabilitatea și în cauza de fața, susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 21 din Constituție urmează să fie respinsă.

Curtea nu poate retine nici susținerea privind contrarietatea dintre prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. 131 alin. (1) din Constituție, constând în faptul ca "intervenția procurorului în favoarea uneia din părți încalcă nu numai principiul imparțialității sale, dar și al egalității în fața justiției, poziția procurorului aflându-se sub autoritatea ministrului justiției".

Într-adevăr, conform textului constituțional menționat "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției" și dispozițiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar în instanța procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauza. De altfel, în sensul prevederilor constituționale, procurorii nu infaptuiesc justiția, ci participa, prin atribuțiile ce le revin potrivit legii și într-un mod specific, la înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești.

În sfârșit, Curtea constata ca dispozițiile art. 16 din Constituție, invocate, de asemenea, de autorul excepției ca fiind incalcate, nu sunt pertinente în aceasta cauza, în care părți sunt persoane juridice. Art. 16 din Constituție, care garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, are în vedere numai cetățenii, nu și persoanele juridice. În acest sens este și jurisprudența constanta a Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 4 februarie 2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2002.