Decizia nr. 251/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 80/1995 11 iulie 1995 (prevederi anume) privind statutul cadrelor militare
Are ca temei 1
- Legea nr. 35/1997 13 martie 1997 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 din Legea nr. 80/1995 , excepție ridicată de Radu Marta în Dosarul nr. 836/CA/2002 al Curții de Apel Oradea într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii de imputare.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca argumentele și susținerile autorului excepției nu pot fi primite, deoarece textul de lege criticat se referă la "cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării", și nu la cheltuielile legate de procesul educativ, care sunt suportate de stat și care nu s-a cerut a fi restituite. Solicita respingerea excepției ca nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 836/CA/2002, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 din Legea nr. 80/1995 , excepție ridicată de Radu Marta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca, în temeiul dispozițiilor
art. 91 din Legea nr. 80/1995 , în urma trecerii sale în rezerva, în urma demisiei, i s-au imputat cheltuielile de școlarizare. Considera ca angajamentul referitor la restituirea cheltuielilor de școlarizare și textul de lege criticat, pe baza căruia i se imputa aceste cheltuieli, sunt contrare dispozițiilor art. 32 alin. (4) din Constituție, care prevăd gratuitatea învățământului, precum și ale art. 38 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la munca și la alegerea locului de muncă și a profesiei.
Curtea de Apel Oradea apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca prin prevederile
art. 91 din Legea nr. 80/1995
nu sunt incalcate dispozițiile constituționale privind dreptul la învățătura și gratuitatea acestuia, deoarece în fapt este vorba de restituirea de către persoanele care nu respecta angajamentul cu Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor "de întreținere pe timpul școlarizării", nu a cheltuielilor ocazionate de procesul de învățământ, care sunt suportate de stat. Posibilitatea cadrelor militare de a cere, prin demisie, trecerea în rezerva "asigura libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă", drept consacrat prin art. 38 alin. (1) din Constituție.
Guvernul considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât textul de lege criticat "instituie în sarcina cadrelor militare (...) obligația de restituire, în condițiile prevăzute de lege, a sumelor reprezentând cheltuielile de întreținere suportate de Ministerul Apărării Naționale, pe perioada școlarizării acestora în instituții de învățământ militar, în cazul nerespectării angajamentului pe care l-au încheiat", și ca atare nu are legătură cu reglementarea constituțională a gratuitatii învățământului de stat. De asemenea, nu încalcă nici libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă, deoarece persoanele respective chiar prin angajamentele încheiate "și-au exprimat în mod liber opțiunea de a-și alege o anumită profesie și un anumit loc de muncă, cu drepturi și obligații specifice".
Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile
art. 91 din Legea nr. 80/1995
nu încalcă principiile consacrate de art. 32 alin. (4) și de art. 38 alin. (1) din Constituție, întrucât prin ele se reglementează restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, fapt ce nu aduce atingere caracterului de gratuitate al învățământului de stat, iar pe de altă parte, dispozițiile "care permit ofițerilor, subofițerilor și maiștrilor militari în activitate să fie trecuți în rezerva la cerere și prin demisie asigura pe deplin libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă".
Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 91 din Legea nr. 80/1995
privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, dispoziții care au următorul conținut: "Ofițerii, maistrii militari și subofiterii care au angajament cu Ministerul Apărării Naționale sa îndeplinească serviciul în armata o anumită perioada de timp, în situația că nu respecta angajamentul și sunt trecuți în rezerva prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. 1 lit. g)-l), art. 87 și 88, sunt obligați sa restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, în condițiile stabilite prin lege."
Articolul 85
alin. 1 din Legea nr. 80/1995
prevede, printre situațiile în care cadrele militare pot fi trecute în rezerva sau direct în retragere, și demisia [lit. h)], iar art. 87 și 88 din aceeași lege prevăd trecerea în rezerva sau direct în retragere în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea anumitor fapte penale, respectiv în situația nerespectării interdicției privind exercițiul unor drepturi ori efectuarea anumitor activități.
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 32 alin. (4): "Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii.";
- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:
Dispozițiile
art. 91 din Legea nr. 80/1995
nu contravin principiului gratuitatii învățământului de stat, consacrat prin art. 32 alin. (4) din Constituție. Textul constituțional, prin precizarea "potrivit legii", dispune ca în anumite situații prin lege să se poată prevedea suportarea unor cheltuieli, altele decât cele ocazionate de procesul de învățământ, și de către beneficiarii învățământului de stat.
Textul
art. 91 din Legea nr. 80/1995
nu se referă la cheltuieli de învățământ, inerente procesului instructiv-educativ, ci la "cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării", în mod explicit și strict determinat. Suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, contraprestatia din partea beneficiarului întreținerii și condițiile de restituire în eventualitatea intervenirii anumitor situații se stabilesc printr-o convenție încheiată între cele doua părți, materializata și prin angajamentul asumat. Aceste acte sunt rezultatul manifestării libere a acordului de voința al părților, iar nu impuse de altcineva.
Împrejurările legate de condițiile de încheiere a convenției, legalitatea clauzelor sale, motivele încetării activității sau de cuantumul cheltuielilor de întreținere ce urmează a fi restituite constituie probleme de fapt, a căror stabilire intră în competența exclusiva a instanței judecătorești investite cu soluționarea litigiului, întrucât, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Dispozițiile
art. 91 din Legea nr. 80/1995
nu ating, în nici un fel, dreptul la munca ori libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă. Beneficiarul școlarizării optează în mod liber pentru o anumită profesie și un anumit loc de muncă în momentul semnării angajamentului, asumându-și obligația de a rămâne în acel loc de muncă pe o perioadă de timp determinata, în schimbul întreținerii ce o va presta instituția cu care încheie convenția. Nici ulterior nu va putea fi împiedicat sa părăsească profesia și locul de muncă inițial alese, dar, pe baza angajamentului luat, va fi obligat sa restituie cheltuielile de întreținere suportate de către instituție. Asadar, prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 din Legea nr. 80/1995
privind Statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Radu Marta în Dosarul nr. 836/CA/2002 al Curții de Apel Oradea.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.