Decizia nr. 42/1995

Ioan Muraru - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 invocată de Cooperativa "Igiena" Cluj în Dosarul nr. 5.719/1994, aflat pe rolul Tribunalului Cluj - Secția civilă și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 29 martie 1995, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, pronunțarea amânându-se pentru 5 aprilie 1995 și apoi pentru 12 aprilie 1995.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin sentinta civilă nr. 6.415 din 9 iunie 1994, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea formulată de reclamanta Biserica Ortodoxa Română "Schimbarea la Fața" împotriva piritei Cooperativa "Igiena" Cluj și a dispus evacuarea acesteia din spațiul locativ pe care îl ocupa cu destinația de atelier cosmetic.

Împotriva acestei sentințe pirita a formulat apel, invocind ca motiv neaplicarea de către instanța de fond a prevederilor art. 1 și art. 4 din Legea nr. 17/1994, potrivit cărora contractele de locațiune sunt prelungite de drept pe o perioadă de 5 ani de la apariția legii, dispoziții ce sunt aplicabile și litigiilor având ca obiect evacuarea chiriașilor pentru lipsa de titlu. La termenul de judecată din 19 octombrie 1994, în fața Tribunalului Cluj, pirita a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994, susținând ca acestea sunt "discriminatorii prin omisiune", deoarece, nemenționând și unitățile cooperatiste, ar defavoriza Cooperativa "Igiena" Cluj, putindu-se interpreta ca ar fi exceptată de la prevederile acestui text.

Prin încheierea din aceeași dată, Tribunalul Cluj a sesizat Curtea Constituțională, exprimindu-și opinia în sensul că excepția este nefondata, aratind pe larg ca în aceasta privinta Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, reținându-se ca, spre deosebire de legile anterioare, prin care s-a dispus prelungirea contractelor de închiriere numai pentru spațiile cu destinația de locuințe, Legea nr. 17/1994 a reglementat prelungirea, de drept, și pentru suprafețele locative folosite de către așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, sindicate și alte organizații neguvernamentale.

Se menționează, totodată, ca aceasta enumerare este limitativa și de stricta interpretare și se referă numai la persoanele juridice care nu au scop lucrativ.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul prezentat de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, prezentate în ședința publică din 29 martie 1994, și vazind dispozițiile art. 1 din Legea nr. 17/1994, ale art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioară adoptării Constituției.