Decizia nr. 303/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecătoriei Vaslui.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent invedereaza Curții ca la dosarul cauzei autorul excepției a depus o cerere prin care înțelege sa renunțe la judecarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de renunțare la judecata, arătând ca aceasta este inadmisibila.

Curtea Constituțională, având în vedere ca excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții și ținând seama de jurisprudenta sa constanta, constata ca renunțarea la judecarea excepției este inadmisibila.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, ca neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiție și nici nu limitează dreptul la apărare. În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, prin care a respins, ca nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2001, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001, având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile articolelor de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 24 privind accesul la justiție și, respectiv, dreptul la apărare.

Autorul excepției arata, în esenta, ca executarea unei hotărâri judecătorești definitive, deși atacată cu recurs, "poate avea consecințe dramatice pentru prezumtivul debitor, pentru care exista posibilitatea de a nu-și mai putea recupera bunurile sau banii pe calea întoarcerii executării".

De asemenea, autorul excepției considera ca "pe aceasta cale, se lipsește de conținut instituția recursului, întrucât, conform dispozițiilor legale criticate, existând posibilitatea executării unei hotărâri judecătorești definitive, partea recurenta poate ajunge în situația de faliment, deși a solicitat, potrivit legii, îndreptarea hotărârii definitive pentru motivele prevăzute de lege". În acest mod, potrivit sustinerii autorului excepției, "se aduce atingere unor principii fundamentale ale procedurii civile, cum sunt: principiul accesului liber la justiție, al dreptului la apărare, principiul aflarii adevărului, al exercitării drepturilor procesuale cu buna-credința, al interesului în promovarea unei acțiuni sau exercitarea unei cai de atac".

Judecătoria Vaslui considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca textele criticate "nu ingradesc sub nici o formă accesul liber la justiție și nici nu limitează dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 și 24 din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera excepția de neconstituționalitate neîntemeiată. Potrivit acestui punct de vedere, debitorul obligației de executat are posibilitatea de a face contestație la executare, precum și de a utiliza cai de atac împotriva hotărârii judecătorești, ceea ce demonstreaza că nu sunt incalcate dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, invocate de autorul excepției.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textele criticate se constituie într-o reglementare unitară, în cadrul căreia stabilirea temeiului executării silite, precum și a sferei titlurilor executorii, fără a leza dreptul la apărare ori chiar accesul liber la justiție, a ținut cont de necesitatea respectării acestor drepturi constituționale fundamentale. Astfel, în unele cazuri se prevede că recursul suspenda executarea, iar pe de altă parte, conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri. De asemenea, Guvernul considera că nu se poate susține nici încălcarea dreptului la apărare, întrucât părțile au posibilitatea să își facă toate apărările în cadrul judecații în fața instanței de recurs. Guvernul face referire și la dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd ca reglementarea procedurii de judecată se face prin lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 372: "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";

- Art. 373: "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se afla acestea. Dacă bunurile urmaribile se afla în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.

Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afară cazurilor în care legea dispune altfel.";

- Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

Actele autentificate de o reprezentanta diplomatică sau consulară a României se vor putea investi cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părțile părtașe la actul autentic.

Dacă nici una din părți nu are domiciliul cunoscut în țara, investirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din Capitala României.";

- Art. 377: "Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în prima instanța, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în prima instanța care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în prima instanța, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în prima instanța, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea potrivit căreia textele de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 și 24 privind accesul liber la justiție și dreptul la apărare, texte care au următorul cuprins:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea textelor de lege criticate pentru neconstituționalitate rezultă ca acestea reglementează titlurile executorii, inclusiv hotărârile judecătorești, care se investesc cu formula executorie în cazul în care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc, în condițiile prevăzute strict de lege. În același timp prevederile art. 377 din Codul de procedură civilă precizează care sunt hotărârile definitive, precum și cele irevocabile.

Curtea retine ca aceste texte de lege stabilesc condițiile în care, în urma judecării unui litigiu, se poate realiza executarea silită a obligației stabilite de instanța judecătorească fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

De altfel, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă și procedura executării silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condițiilor în care hotărârile definitive sunt executorii este o problemă care tine de opțiunea legiuitorului. Când a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut, în mod limitativ, cazurile în care recursul suspenda executarea (art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

Curtea constata, în consecința, ca este neîntemeiată susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar fi contrare principiului liberului acces la justiție și dreptului la apărare, consacrate de art. 21 și 24 din Constituție. Art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței sesizate cu judecarea recursului de a dispune, la cerere, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate "și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1", iar, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a a Cărții V din Codul de procedură civilă - art. 399-404 -, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Totodată, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea. În același timp, potrivit art. 404^1 și 404^2 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Cat privește critica referitoare la necorelarea prevederilor legale criticate cu unele principii fundamentale ale procedurii civile, Curtea constata ca aceasta, chiar dacă ar fi intemeiata, nu intra sub incidența controlului de constituționalitate, problema concordanței dintre normele legale fiind de resortul legislatorului pozitiv.

De altfel, textele Codului de procedura civilă criticate prin excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea Constituțională, prin raportare la aceleași texte constituționale, a respins ca nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, formulată într-un alt dosar de același autor al excepției.

Soluția pronunțată anterior și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu sunt invederate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții în aceasta materie.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372, 373, 376 și 377 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "HITROM" - S.A. Vaslui în Dosarul nr. 8.538/2001 al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.