Decizia nr. 4/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.164/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.164/2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. cu ocazia soluționării recursului declarat de Primăria Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 4.659 din 4 iunie 2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția comercială în Dosarul nr. 2.798/2000.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecția proprietății private. În acest sens se arata ca articolul de lege criticat "este de natura a crea un regim privilegiat pentru instituțiile publice în calitate de titular al unor drepturi de proprietate privată, în condițiile în care noțiunea de venituri publice nu este restrânsă la veniturile din taxe, impozite, amenzi sau la cele din exploatarea domeniului public". Se apreciază ca legiuitorul nu poate "sa stabilească un regim juridic de protecție discriminator pentru instituțiile publice ca titulare ale unui drept de proprietate privată, deoarece acest lucru ar insemna o ocrotire discriminatorie a dreptului de proprietate privată, prin care instituțiile publice ca titulare ale unor asemenea drepturi ar fi favorizate față de ceilalți titulari persoane private fizice sau juridice". În final, autorul excepției solicita "să se constate neconstituționalitatea textului atacat, în ce privește veniturile publice realizate de instituțiile publice din raporturi de drept privat încheiate în baza calității de titular al unui drept asupra unui bun aflat în domeniul privat".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "scutirea de la plata taxei de timbru a autorităților publice prevăzute la

art. 17 din Legea nr. 146/1997

[...] se referă numai la acțiunile prin care se urmărește întregirea veniturilor statului [...]".

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul are prerogativa de a stabili reguli proprii pentru recuperarea veniturilor publice, inclusiv pe cale judiciară, iar scutirea de plată taxei de timbru se înscrie între dispozițiile legale care, fără a încalcă în vreun fel legea fundamentală, dau expresie principiului înscris în art. 136 din Constituție".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Acest text de lege a fost modificat și completat prin articolul unic din

Legea nr. 26/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 27 ianuarie 1999, și are următorul cuprins: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul excepției susține ca acest text de lege încalcă art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."

Examinând excepția, Curtea retine ca aceste prevederi constituționale reprezintă garanții ce privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, și nicidecum proprietatea publică, al carei regim este stabilit la art. 135 din Constituție. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001.

Curtea constata ca ratiunea pentru care anumite autorități publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea ca acțiunile și cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. În acest sens Curtea retine ca sunt venituri publice atât veniturile realizate de instituțiile publice din raporturi juridice de drept public, cat și cele rezultate din raporturi juridice de drept privat, astfel ca susținerea excepției, sub acest aspect, este nefondata. De asemenea, este neîntemeiată susținerea autorului excepției privind încălcarea garantarii dreptului de proprietate privată, întrucât stabilirea unor excepții de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligație, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercita în considerarea anumitor situații determinate, cum este și cazul scutirii reglementate de dispozițiile legale criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sahin Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.164/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2003.