Decizia nr. 185/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal răspunde Consiliul Local Oradea - Direcția imobiliară, reprezentată de consilier juridic Dinu Florian Toia, constatandu-se lipsa Societății Comerciale "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Consiliului Local Oradea - Direcția imobiliară solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arata ca prevederile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru nu încalcă prevederile art. 16, 20 și 41 din Constituție și nici pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, se apreciază ca prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 din Constituție nu au legătură cu cauza, iar susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2), care consacra principiul supremației

legii, nu poate fi reținută, deoarece Legea nr. 146/1997

a fost adoptată conform procedurii și cu cvorumul cerut de acest text. Se considera, de asemenea, ca art. 20 din Constituție a fost invocat din eroare, întrucât acest articol "face trimitere la drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor (menționate în art. 22-49 din Constituție) și nu la dreptul unei instituții de a beneficia de o scutire de la plata taxelor de timbru judiciar". În sensul acestor sustineri invoca jurisprudenta Curții Constituționale, din care menționează Decizia nr. 34/2000.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

sunt constituționale. Se apreciază ca scutirea de plată taxelor judiciare de timbru reprezintă o problemă de opțiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.188/C/2000, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea într-un litigiu având ca obiect plata chiriei restante, a majorărilor de întârziere și a taxei judiciare de timbru aferente.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile criticate, potrivit cărora sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile formulate de instituțiile publice când au ca obiect venituri publice, contravin art. 16 și 41 din Constituție, precum și "art. 6 din Pactul 11, Legea 79/1995". Astfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din Constituție, care consacra principiul egalității în drepturi, se apreciază ca un proces civil trebuie să se desfășoare în condiții de deplina egalitate între părți și de aceea nu exista nici un motiv ca acțiunile formulate de stat să fie scutite de taxa de timbru, asa încât

art. 17 din Legea nr. 146/1997

conține prevederi discriminatorii față de partea din proces care nu beneficiază de scutire. Se arata ca dispozițiile criticate contravin art. 41 din Constituție, care "ocrotește în aceleași condiții proprietatea, publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei", ceea ce înseamnă "ca și veniturile realizate din dreptul de proprietate să se bucure de același tratament", iar scutirea instituțiilor publice de plată taxei de timbru, atunci când acestea formulează acțiuni în justiție, are semnificatia ca "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitiva, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate". Cu referire la contrarietatea dintre

art. 17 din Legea nr. 146/1997

și art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin

Legea nr. 79/1995 , sub aspectul dreptului de a beneficia de un proces echitabil, se apreciază ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea de drepturi sau egalitatea de obligații", or, "Exemplul practic este al aceluia care nu poate exercita o cale de atac pentru că nu poate plati taxa de timbru, față de categoria privilegiată a celor scutiți de taxa de timbru [...]".

Curtea de Apel Oradea, exprimandu-și opinia, apreciază ca, "Prin instituirea scutirii de taxe judiciare de timbru în favoarea autorităților publice, se instituie o inegalitate procesuala a cetățenilor față de aceste autorități".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca prevederile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituționale consacra egalitatea între cetățeni și nicidecum egalitatea între cetățeni și autoritățile publice, iar pe de altă parte, prin conținutul sau, art. 16 alin. (1) se corelează cu art. 4 alin. (2), care stabilește egalitatea între cetățeni, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială, și aceste criterii caracterizează persoanele fizice. Se considera ca partea finala a dispozițiilor criticate, aplicabile în speta, potrivit cărora sunt scutite de plată taxei de timbru cererile "formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice", nu încalcă art. 41 din Constituție, care garantează protecția proprietății private.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999. Acest text de lege are următorul conținut: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază ca

art. 17 din Legea nr. 146/1997

încalcă prevederile art. 16 și 41 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca

art. 17 din Legea nr. 146/1997 , modificat și completat prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, într-un dosar în care, ca și în speta, părți în procesul aflat pe rolul instanței de judecată erau o societate comercială și un organ al administrației publice. Astfel, prin Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, respingandu-se excepția de neconstituționalitate, s-a statuat ca textul criticat nu contravine art. 16 din Constituție, care garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice. Cele statuate prin acea decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudente.

Un alt motiv de neconstituționalitate consta în susținerea conform căreia, în temeiul textului criticat, "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitiva, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate", ceea ce contravine art. 41 din Constituție, care, în opinia autorului excepției, "ocrotește în aceleași condiții proprietatea publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei".

Analizând aceasta sustinere, Curtea Constituțională constata ca art. 41 privitor la "Protecția proprietății private" stabilește în alin. (2) fraza întâi ca "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Rezultă ca aceste garanții constituționale privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, și nicidecum proprietatea publică, al carei regim este stabilit la art. 135 din Constituție, astfel ca, și sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În sfârșit, autorul excepției de neconstituționalitate invoca și încălcarea dreptului fiecărui cetățean de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sustinand ca "echitatea procesului reclama egalitatea de tratament, egalitatea în drepturi sau egalitatea de obligații".

Din examinarea acestei sustineri Curtea retine ca în realitate autorul excepției de neconstituționalitate se referă la dispozițiile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa".

Curtea Constituțională constata ca prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil și nu conțin nici o interdicție referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru. Asa fiind,

art. 17 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , nu contravine acestor prevederi din convenție și, în consecința, și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curții de Apel Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2000.