Decizia nr. 295/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul de procedură penală și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul de procedură penală și ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Victor Truta în Dosarul nr. 2.597/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece, privitor la art. 189 din Codul de procedură penală, accesul la justiție nu înseamnă gratuitate, iar
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu limitează competența de examinare a constituționalității textelor contestate, ci introduce numai anumite condiții de admisibilitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.597/P/2002, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul de procedură penală și ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Excepția a fost ridicată în dosarul de mai sus de partea vătămată Victor Truta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca art. 189 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 24 și 51, iar prevederile
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, infrang dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție. În cererea adresată instanței de judecată Victor Truta nu și-a motivat excepția ridicată, limitându-se doar la enumerarea textelor din Legea fundamentală pe care se întemeiază. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, a susținut ca textele de lege criticate încalcă, pe lângă dispozițiile constituționale menționate, și prevederile art. 4, 16 și 21 din Constituție, precum și dispozițiile art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1-7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. Astfel, în opinia autorului, dispozițiile art. 189 din Codul de procedură penală "nu prevăd obligativitatea motivarii în concret și verificabil a cuantumului cheltuielilor judiciare la care este obligat justițiabilul", ceea ce duce la imposibilitatea părții interesate de a formula o apărare adecvată împotriva cuantumului stabilit în mod "arbitrar și exagerat" de instanța de judecată, cu consecința directa a încălcării principiului egalității în drepturi și a încălcării dreptului la un proces echitabil.
Autorul excepției a precizat, de asemenea, ca
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, încalcă dispozițiile constituționale privind competența Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi, dreptul la apărare și celelalte dispoziții enumerate mai sus, întrucât, pentru aceeași excepție de neconstituționalitate invocată de același justițiabil sau de mai mulți justițiabili, instanțele de judecată se pronunța diferit cu privire la sesizarea Curții Constituționale.
Tribunalul Galați - Secția penală a opinat în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, stabilește acele situații în care instanțele se pot pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate, putând să le respingă ca inadmisibile, inadmisibilitate ce rezultă din aceea ca dispozițiile legale a căror constituționalitate se contesta nu au legătură cu soluționarea cauzei și ca, atât timp cat acestea nu interesează cauza, nu se justifica sesizarea Curții, deoarece s-ar ajunge la o tergiversare a procesului.
Referitor la critica având ca obiect prevederile art. 189 din Codul de procedură penală, instanța a apreciat ca prin dispoziția de obligare la plata cheltuielilor judiciare a părții care a determinat, în mod nejustificat, efectuarea acestor cheltuieli nu sunt incalcate dispozițiile constituționale invocate, întrucât Legea fundamentală permite oricărei persoane liberul acces la justiție pentru apărarea unui drept al său sau a unui interes legitim, dar, pe de altă parte, cetățenii nu beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, ci au și obligațiile prevăzute de acestea.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în virtutea art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa în mod liber justiției pentru apărarea oricărui drept sau interes legitim. Constituția oferă suficiente garanții cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, la asigurarea îndeplinirii întocmai și cu buna-credința a obligațiilor statului român referitoare la tratatele la care este parte, precum și la dreptul la apărare, garanții ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) și ale art. 24 din Constituție.
Folosind exprimarea "interese legitime", textul constituțional obliga justiția sa ocroteasca numai interesele întemeiate pe lege. Punerea în sarcina părții care nu și-a dovedit caracterul legitim al pretențiilor sale a cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei nu poate fi apreciată, în consecința, ca o încălcare a dispozițiilor din tratatele la care România este parte.
Referitor la neconstituționalitatea
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, președintele Camerei Deputaților a opinat în sensul respingerii excepției ridicate, deoarece motivarea invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate este nefondata și nu are legătură cu rezolvarea pricinii.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata pentru provocarea acelor cheltuieli. Textul de lege criticat nu oprește partea interesată sa apeleze la justiție și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale specifice unei societăți democratice.
Cu privire la susținerea potrivit căreia
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ar infrange prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, Guvernul arata ca legiuitorul are competența exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, potrivit art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție.
Avocatul Poporului considera neindoielnica soluția ca pentru cheltuieli făcute de organele judiciare, în baza unei plângeri prealabile care s-a dovedit a fi neîntemeiată, sa răspundă partea vătămată, în baza unei culpe procesuale.
În ceea ce privește neconstituționalitatea
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, în raport cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului considera ca atât Constituția, cat și
recunosc instanțelor judecătorești numai dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața lor, nu și dreptul de a se pronunța asupra acestora. Împrejurarea ca instanța de judecată poate să respingă excepția ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, nu constituie o substituire a instanței în competența Curții Constituționale, cu atât mai mult cu cat împotriva încheierii instanței partea interesată poate exercita căile de atac prevăzute de lege.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 189 din Codul de procedură penală și ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, al căror conținut este următorul:
- Art. 189 din Codul de procedură penală: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți.";
-
Articolul 23
din Legea nr. 47/1992 , republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspenda.
(6) Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prevederile legale menționate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 24, 51 și ale art. 144 lit. c) din Constituția României, al căror conținut este următorul:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";
- Art. 144 lit. c): "Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [...]
c) hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor;"
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de acoperire a cheltuielilor judiciare, Curtea Constituțională constata ca motivele invocate în susținerea acestei excepții sunt neintemeiate. Din conținutul prevederilor constituționale citate de autorul excepției nu rezultă ca justiția este un serviciu gratuit. Pe de altă parte, având în vedere datoria cetățenilor de a respecta legile, obligarea părților în procesul penal de a suporta cheltuielile de judecată - a inculpatului atunci când prin săvârșirea infracțiunii sau prin comportamentul sau procesual a determinat acțiunea justiției și implicit efectuarea unor cheltuieli inerente judecații, a celorlalte părți atunci când sunt responsabile civilmente alături de inculpat sau când au formulat acuzatii ori pretenții nejustificate - este legitima, căci se întemeiază pe culpa acestora, adică pe lipsa lor de respect față de lege și de principiile dreptului.
Prin plata cheltuielilor judiciare în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală nu este împiedicat și nici restrâns accesul la justiție, deoarece, de regula, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicita ca plata sa o facă părțile chiar în cursul procesului - de exemplu în cazul unor expertize solicitate de părțile civile ori de părțile responsabile civilmente -, refuzul acestora nu împiedica desfășurarea procesului și nu inlatura obligarea organului judiciar de a soluționa cazul în mod concret, echitabil, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". În aplicarea acestor dispoziții,
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei." Rezultă ca în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea declanșării controlului poate fi facuta numai pe calea ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, cu condiția ca soluționarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța criticata ca neconstitutionala.
Curtea constata ca textul de lege criticat nu este determinant în judecarea și soluționarea cauzei. În aceasta situație, potrivit
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța de judecată, printr-o încheiere motivată, trebuia sa respingă excepția ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Aceasta procedura nu determina încălcarea competentei Curții Constituționale de către instanța de judecată, asa cum fără temei susține autorul excepției, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. În consecința, sub acest aspect excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibila.
De altfel, prin Decizia nr. 316 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituțională, în considerarea acelorași ratiuni, a respins ca fiind inadmisibila excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al art. 1 alin. (3), al art. 11, 15, 20, 24 și 51 din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Truta în Dosarul nr. 2.597/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală.
2. Respinge, ca inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.