Decizia nr. 422/2003

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de reprezentanții Societății Comerciale "Rodata" - S.A. și Societății Comerciale "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece textele criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și nu există motive care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.245/2001, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Excepția a fost ridicată de reclamanții Societatea Comercială "Rodata" - S.A. și Societatea Comercială "Latina Prodplast" - S.R.L. în dosarul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze comerciale în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială "Robank" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textele criticate aduc atingere principiilor egalității în drepturi și accesului liber la justiție, întrucât obligația de a achita în prealabil taxele judiciare de timbru proporțional cu valoarea obiectului cererii creează o discriminare pe criterii de avere și o împiedicare a accesului neîngrădit la justiție pentru persoanele care nu dețin o avere însemnată, în situația în care cererea acestora are un obiect de valoare mare.

Tribunalul București - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiție nu implică și gratuitatea serviciului justiției. Este legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, iar avansarea acestor sume poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de partea care cade în pretenții.

Referitor la pretinsa încălcare a principiilor prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Guvernul arată că aceste acte normative internaționale nu conțin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiție.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici cele din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, întrucât acestea nu conțin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiție.

În ceea ce privește referirea la dispozițiile art. 21 din Constituție, apreciază că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea justiției în toate cazurile. Taxa judiciară de timbru reprezintă o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției, iar, potrivit legii, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției privind încălcarea principiului egalității în drepturi, deoarece textele de lege examinate nu fac nici o diferențiere între contribuabili.

Critica de neconstituționalitate, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constituție, este apreciată de Avocatul Poporului ca nerelevantă pentru soluționarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 1: "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.";

- Art. 2. "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a) până la valoarea

17.000 lei;

de 342.000 lei

b) între 342.001 lei

17.000 lei + 10% pentru ce

și 3.420.000 lei

depășește 342.000 lei;

c) între 3.420.001 lei

325.000 lei + 8% pentru ce

și 34.200.000 lei

depășește 3.420.000 lei;

d) între 34.200.001 lei

2.787.000 lei + 6% pentru ce

și 171.000.000 lei

depășește 34.200.000 lei;

e) între 171.000.001 lei

10.995.000 lei + 4% pentru ce

și 342.000.000 lei

depășește 171.000.000 lei;

f) între 342.000.001 lei

17.835.000 lei + 2% pentru ce

și 1.710.000.000 lei

depășește 342.000.000 lei;

g) peste 1.710.000.001 lei

45.195.000 lei + 1% pentru ce

depășește 1.710.000.000 lei.

(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 din Constituție, republicată, ale art. 1 teza întâi, art. 2 alin. (1) și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 14 alin. 1 teza întâi și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În urma aprobării

Legii de revizuire a Constituției României nr. 429/2003

și a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederile constituționale invocate în susținerea excepției au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (2) din Constituție: "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1) din Constituție: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 din Constituție: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 1 teza întâi din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.[...]";

- Art. 2 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și de toate libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine națională sau socială, de avere, de naștere sau decurgând din orice altă situație.";

- Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

"Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";

- Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.";

- Art. 14 alin. (1) teza întâi din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice: "Toți oamenii sunt egali în fața tribunalelor și curților de justiție. [...]";

- Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice: "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire din partea legii. În această privință legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, reglementează cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești.

Serviciile publice, în general, serviciul justiției, în special, nu sunt, de regulă, gratuite. Pentru efectuarea acestor servicii statul avansează cheltuieli care este firesc să fie recuperate fie și numai parțial, mai cu seamă atunci când, ca urmare a serviciilor prestate, beneficiarii au obținut satisfacerea unor drepturi materiale.

Pe de altă parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

În felul acesta reclamantul care a plătit taxele judiciare de timbru va suporta pierderea sumelor de bani plătite cu titlul acesta, numai atunci când instanța hotărăște că acțiunea sa nu este întemeiată sau nu îndeplinește alte condiții prevăzute de lege pentru a fi admisă, altfel spus, atunci când reclamantul a pus în mișcare în mod nejustificat serviciul public al justiției. În cazul în care acțiunea introdusă de reclamant a fost admisă, instanța de judecată îl obligă pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, în acestea cuprinzându-se și taxele judiciare de timbru.

În ambele ipoteze enunțate mai sus, plata taxelor judiciare de timbru nu este de natură să-i cauzeze plătitorului o pierdere injustă și nu poate fi caracterizată, în consecință, ca o împiedicare a accesului liber la justiție.

Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalității în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferențiere între contribuabili.

Regula de bază în materia impozitelor și taxelor, prevăzută de legislația fiscală, care decurge din dispozițiile art. 56 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", este aceea că pentru anumite activități desfășurate de instituțiile publice se datorează taxe de timbru, cu excepția persoanelor care beneficiază de scutire, aceste taxe având rolul de contribuție la cheltuielile publice. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că taxa de timbru ar trebui să fie stabilită într-o sumă fixă. Stabilirea modalității de plată a taxelor de timbru, ca de altfel și a cuantumului lor, este însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală.

Curtea constată că instituirea diferențiată a plății taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească diferențiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi.

Curtea nu poate reține nici critica privind neconcordanța dintre dispozițiile legale criticate: Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece acestea nu conțin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rodata" - S.A. și Societatea Comercială "Latina Prodplat" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 a Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2003.